Art. 378 Noul cod civil Refuzul ofiţerului de stare civilă sau notarului public Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei
| Comentarii |
|
CAPITOLUL VII
Desfacerea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Cazurile de divorţ
Desfacerea căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Cazurile de divorţ
Art. 378
Refuzul ofiţerului de stare civilă sau notarului public
(1) Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 375, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorţ.
(2) Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.
(3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă sau notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ, oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale separată, instanţei competente.
| ← Art. 377 Noul cod civil Menţiunea în actul de căsătorie... | Art. 379 Noul cod civil Condiţii Cazurile de divorţ Desfacerea... → |
|---|
2. Soluţia respingerii cererii de divorţ de ofiţerul de stare civilă sau de notarul public nu poate fi atacată la instanţa de judecată. însă, respingerea cererii de divorţ nu împiedică soţii ca ulterior să solicite instanţei de judecată desfacerea căsătoriei prin acordul lor, pe temeiul culpei sau al bolii ce face imposibilă continuarea căsătoriei.
3. S-a consacrat o procedură cu caracter
Citește mai mult
operativ. Recunoaşterea posibilităţii de atacare în justiţie a refuzului notarului public sau a ofiţerului de stare civilă ar fi dus la prelungirea divorţului, întrucât în ipoteza admiterii căii de atac, instanţa de judecată ar obliga ofiţerul de stare civilă sau notarul public, după caz, să constate desfacerea căsătoriei. Abia după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, ofiţerul de stare civilă sau notarul public, în executarea dispoziţiilor instanţei de judecată, va proceda la emiterea certificatului de divorţ. în cazul în care instanţa ar fi constatat că refuzul încheierii căsătoriei este justificat, ar fi respins contestaţia formulată, consecinţa fiind aceeaşi, posibilitatea soţilor de a se adresa instanţei de judecată cu o cerere de divorţ. Ca atare, se constată că s-a adoptat o soluţie mai puţin tracasantă pentru părţi, mai rapidă, aceea a divorţului pronunţat de instanţa de judecată, atunci când divorţul administrativ sau notarial este respins.4. Ofiţerul de stare civilă propune primarului respingerea cererii de divorţ printr-un referat, primarul fiind cel care, în baza propunerii primite, emite dispoziţie de respingere a cererii de divorţ. Notarul public respinge cererea de divorţ prin încheiere.
5. în situaţia în care ofiţerul de stare civilă dispune desfacerea căsătoriei, fără a fi îndeplinite condiţiile divorţului pe cale administrativă, prin acordul soţilor, actul său poate fi anulat în condiţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, de instanţa de contencios administrativ.
6. Tot astfel, dacă notarul public a dispus desfacerea căsătoriei, deşi nu erau îndeplinite cerinţele legale (spre exemplu, unul dintre soţi era pus sub interdicţie judecătorească, consimţământul unuia dintre soţi a fost viciat sau nu a existat, întrucât soţul nu s-a prezentat în faţa notarului public), încheierea sa poate fi anulată pe calea acţiunii în anulare reglementate de art. 97 din Legea nr. 36/1995, republicată.
7. Pentru repararea prejudiciului cauzat prin refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă sau al notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ, alin. (3) al textului analizat recunoaşte oricăruia dintre soţi dreptul de a se adresa, pe cale separată, instanţei competente.
8. Apreciem că în cazul refuzului abuziv al notarului sau al ofiţerului de stare civilă de a constata desfacerea căsătoriei, cererea de despăgubiri se adresează judecătoriei sau tribunalului de la domiciliul pârâtului, în funcţie de valoarea obiectului cererii.
9. Aşa cum s-a arătat în doctrină, acţiunea în despăgubiri nu reprezintă o cale de atac împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau al notarului public, ci o veritabilă acţiune în despăgubiri (/. Leş, loc. cit., p. 27; C.M. Crâciunescu, D. Lupaşcu, Mica reformă a justiţiei şi marea reformă a divorţului, în P.R. nr. 1/2011, p. 27).
10. în cazul în care refuzul provine de la notar, în cadrul acţiunii în despăgubiri calitatea procesuală pasivă revine notarului public.
11. Dacă refuzul provine de la ofiţerul de stare civilă, în cadrul acţiunii în despăgubiri calitatea procesuală pasivă revine ofiţerului de stare civilă sau autorităţii publice din care face parte ofiţerul de stare civilă, şi anume: serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, entitate cu personalitate juridică, potrivit art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 84/2001, constituită prin hotărâre a consiliului local, dacă un asemenea serviciu a fost înfiinţat, respectiv, acolo unde nu există un asemenea serviciu, oraşul, comuna, municipiul, adică unitatea administrativ-teritorială, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, potrivit art. 77 din aceeaşi lege, primăria fiind doar o structură funcţională cu activitate permanentă, fără personalitate juridică, fără organe proprii de conducere. Aceasta întrucât, potrivit art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială - adică oraşul, comuna, municipiul - şi îndeplineşte, conform art. 63 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicată, şi funcţia de ofiţer de stare civilă (pentru discuţii privind calitatea procesuală a primăriei de a sta în judecată, a se vedea G.C. Frenţiu, D.-L. Băldean, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 302-303).
12. Reclamantul poate pretinde atât repararea prejudiciului material, cât şi a celui moral.
13. Refuzul notarului sau al ofiţerului de stare civilă trebuie să fie unul cu caracter abuziv, care nu vizează doar o simplă apreciere a notarului public sau a ofiţerului de stare civilă. Caracterul abuziv trimite, aşa cum judicios s-a remarcat, la situaţiile în care fie cererea de divorţ s-a respins, deşi erau îndeplinite toate condiţiile divorţului prin procedura administrativă sau notarială, după caz, fie, deşi cererea de divorţ a fost admisă, s-a refuzat eliberarea certificatului de divorţ (£. Florian, Desfacerea căsătoriei..., p. 72).