Art. 380 Noul cod civil Continuarea acţiunii de divorţ Cazurile de divorţ Desfacerea căsătoriei

1.în ipoteza în care pe parcursul judecării cererii de divorţ intervine decesul reclamantului sau al pârâtului, ori al ambilor (fizic constatat sau declarat pe cale judecătorească), căsătoria încetează prin deces, conform art. 259 alin. (5) NCC, situaţie în care instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune închiderea dosarului, pronunţând o hotărâre irevocabilă (definitivă, în concepţia noului Cod de procedură civilă) în acest sens.

2. Prin excepţie de la această regulă, a închiderii dosarului în caz de deces, în situaţia în care cererea de divorţ se întemeiază pe dispoziţiile

Citește mai mult

art. 373 lit. b) NCC, adică pe existenţa unor motive temeinice care fac ca raporturile dintre soţi să fie grav vătămate, iar căsătoria să nu poată continua (ceea ce înseamnă că divorţul poate fi solicitat fie din culpa unuia dintre soţi, fie din culpă comună), iar reclamantul decedează în cursul judecării cererii, moştenitorii acestuia au recunoscut dreptul de a continua acţiunea pornită de reclamant.

3. Dreptul este recunoscut în următoarele condiţii: a) cererea de divorţ să se întemeieze pe culpa unuia dintre soţi sau a ambilor; b) moartea reclamantului (fizic constatată sau declarată pe cale judecătorească) să survină pe parcursul judecăţii [adică în intervalul de timp cuprins între data înregistrării cererii de divorţ şi data rămânerii irevocabile (definitive, în concepţia noului Cod de procedură civilă) a hotărârii de divorţ); c) reclamantul să aibă moştenitori (legali sau testamentari) acceptanţi ai succesiunii sale.

4. în ipoteza continuării acţiunii de către moştenitori, acţiunea de divorţ se admite numai în situaţia în care din probe se constată culpa exclusivă a pârâtului, în caz contrar se pronunţă o hotărâre de închidere a dosarului ca urmare a constatării încetării căsătoriei prin decesul reclamantului.

5. Spre deosebire de dispoziţiile art. 6167 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, prin excepţie de la regula închiderii dosarului în caz de deces, în cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe culpa soţului pârât, iar reclamantul decedează în cursul judecării cererii, moştenitorii acestuia au recunoscut dreptul de a continua acţiunea pornită de reclamant, posibilitatea continuării de moştenitori a acţiunii în caz de deces al reclamantului în condiţiile art. 380 alin. (1) NCC este recunoscută indiferent dacă divorţul se întemeiază pe culpa unuia dintre soţi sau pe culpa comună a soţilor.

6. întrucât admiterea acţiunii reclamantului decedat continuată de moştenitorii săi este condiţionată de constatarea culpei exclusive a pârâtului, nu se poate dispune divorţul în condiţiile art. 61311 C. proc. civ., în cazul în care pârâtul recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, deoarece instanţa este obligată să cerceteze temeinicia motivelor de divorţ şi să facă menţiune în hotărâre despre culpa pârâtului în destrămarea căsătoriei.

7. Conform art. 6162 C. proc. civ., în cazul decesului reclamantului instanţa va suspenda judecata, exceptând situaţia în care pârâtul solicită termen pentru introducerea moştenitorilor. în caz de suspendare, procesul se reia la cererea moştenitorilor reclamantului decedat.

8. Potrivit alin. (2) al art. 380 NCC, acţiunea continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului pârât. Ca atare, atunci când pe parcursul judecării acţiunii de divorţ (între momentul sesizării instanţei şi momentul rămânerii irevocabile (definitive, în concepţia noului Cod de procedură civilă) a hotărârii de divorţ] survine decesul pârâtului ori al reclamantului, fără ca acţiunea acestuia din urmă să fie continuată de moştenitori (fie pentru că nu există, fie pentru că nu doresc să continue acţiunea; dorinţa de a continua acţiunea trebuie să fie neechivocă, astfel că neprezen-tarea în cauză a moştenitorului la termenul de judecată la care a fost citat poate fi apreciată ca lipsă a voinţei de a continua acţiunea de divorţ a defunctului), acţiunea de divorţ se stinge, instanţa constatând Încetarea căsătoriei prin deces, conform art. 259 alin. (5) NCC. Dimpotrivă, atunci când decedează reclamantul, iar acţiunea sa întemeiată pe culpa exclusivă a pârâtului sau pe culpa comună este continuată de moştenitori, acţiunea de divorţ va fi admisă dacă din probe rezultă culpa exclusivă a pârâtului sau, după caz, se va stinge, dacă din probe rezultă culpa ambilor soţi sau culpa exclusivă a reclamantului (în cazul în care pârâtul a formulat cerere reconvenţională).