Art. 473 Noul cod civil Numele adoptatului Efectele adopţiei Adopţia
| Comentarii |
|
Adopţia
SECŢIUNEA a 3-a
Efectele adopţiei
Art. 473
Numele adoptatului
(1) Copilul adoptat dobândeşte prin adopţie numele de familie al celui care adoptă.
(2) Dacă adopţia se face de către 2 soţi ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. În cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei care încuviinţează adopţia numele pe care acesta urmează să îl poarte. Dacă soţii nu se înţeleg, hotărăşte instanţa. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.
(3) Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
(4) În cazul adopţiei unei persoane căsătorite, care poartă un nume comun cu celălalt soţ, soţul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, dat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia.
(5) Pe baza hotărârii definitive de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se păstrează, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
| ← Art. 472 Noul cod civil Decăderea adoptatorului din exerciţiul... | Art. 474 Noul cod civil Informaţiile cu privire la adopţie... → |
|---|
Nu este posibil ca adoptatul să adauge vechiul său nume la numele dobândit prin adopţie (C.S.J., s. civ., dec. nr. 2037/1991, în Dreptul nr. 6/1992, p. 83).
Citește mai mult
împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat. (4) în cazul adopţiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul căsătoriei, soţul adoptat poate primi în timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, acordat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia. (5) Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act". Notă. Prevederile au fost abrogate prin art. 230 lit. y) din Legea nr. 71/2011.1. Odată încuviinţată, adopţia produce efecte şi cu privire la nume, la domiciliu şi la cetăţenie.
2. Prin adopţie, adoptatul dobândeşte numele de familie al adoptatorului. Dacă adopţia se face de către doi soţi, de soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, copilul adoptat va purta numele soţilor. Dacă soţii care adoptă nu au nume comun ori când adopţia se face de partenerul părintelui firesc, persoană de sex opus şi necăsătorită, cu care părintele necăsătorit se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, partener care a întreţinut copilul minim 5 ani, adoptatorii vor stabili de comun acord numele pe care adoptatul urmează să-l poarte: numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Acest nume trebuie declarat la încuviinţarea adopţiei.
3. în cazul în care adoptatorii nu cad de acord asupra numelui pe care îl va purta adoptatul, va decide instanţa de tutelă. în prealabil, dacă adoptatul are împlinită vârsta de 10 ani, se impune obligatoriu ascultarea acestuia.
4. Hotărârea judecătorească prin care se încuviinţează adopţia trebuie să cuprindă obligatoriu indicarea numelui de familie pe care urmează să-l poarte adoptatul.
5. Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat. Este instituită, aşadar, o excepţie de la regula conform căreia prenumele nu se modifică prin efectul schimbărilor care intervin în filiaţie. Norma nu prevede care ar fi motivele temeinice care ar putea justifica admiterea cererii adoptatorilor de schimbare a prenumelui copilului lor, astfel că sarcina identificării acestora revine instanţelor judecătoreşti.
6. în practica judiciară au fost apreciate ca motive temeinice: dorinţa de a se da copilului adoptat un prenume specific naţiei adoptatorului; necesitatea respectării obiceiului ca părinţii să atribuie copilului prenumele lor; dorinţa familiei adoptatoare de a mai adăuga un prenume copilului alături de cel pe care îl are; preceptele tradiţionale conform cărora fiica poartă numele mamei, a fost botezată de naşi cu acel prenume, în perioada anterioară adopţiei, când se afla în spital.
7. Dacă un soţ este adoptat de o persoană sau familie în timpul căsătoriei sale, acesta va purta numele dobândit prin căsătorie, dar poate purta şi numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, exprimat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia.
8. Pe baza hotărârii definitive a instanţei de tutelă, serviciul de stare civilă va întocmi un nou act de naştere pentru minorul adoptat, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca părinţi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra, pe marginea acestuia făcându-se menţiunea cu privire la întocmirea noului act. Conform art. 222 din Legea nr. 71/2011, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referirea la hotărârea judecătorească definitivă se înţelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă.