Art. 476 Noul cod civil Desfacerea adopţiei Încetarea adopţiei Adopţia
Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Adopţia
SECŢIUNEA a 4-a
Încetarea adopţiei
Adopţia
SECŢIUNEA a 4-a
Încetarea adopţiei
Art. 476
Desfacerea adopţiei
(1) Adopţia este desfăcută de drept în cazul prevăzut la art. 462 alin. (2) lit. a).
(2) De asemenea, adopţia poate fi desfăcută în cazul în care faţă de adoptat este necesară luarea unei măsuri de protecţie prevăzute de lege, dacă desfacerea adopţiei este în interesul superior al copilului. În acest caz, adopţia se consideră desfăcută la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune măsura de protecţie, în condiţiile legii.
← Art. 475 Noul cod civil Încetarea adopţiei Încetarea... | Art. 477 Noul cod civil Desfacerea adopţiei la cererea... → |
---|
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 273/2004, poate fi încuviinţată o nouă adopţie atunci când „adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii". Se observă că acesta este singurul caz de desfacere a adopţiei prevăzut de lege. Curtea a exercitat controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor în materie de desfacere a adopţiei sub regimul O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la adopţie. Astfel, prin Decizia nr.
Citește mai mult
434/2004, publicată în M. Of. nr. 80/2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/1997 în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 26 şi art. 53 din Constituţie, reţinând, printre altele, următoarele aspecte: „în sistemul juridic românesc, sub regimul O.U.G. nr. 25/1997, la fel ca şiîn reglementările anterioare, adopţia este concepută ca o instituţie în interesul exclusiv al copilului, prin care între copil şi adoptator se stabilesc raporturi de rudenie civilă, astfel încât copilul adoptat intră în familia adoptatorului ca un copil firesc al acestuia. (...) Legea refuză adoptatorului dreptul de a cere desfacerea adopţiei, pentru că, urmând principiul amintit, adopţia nu se încheie în interesul său, ci numai în interesul copilului adoptat, şi nici nu este, prin natura sa, un contract care să poată fi denunţat de către una din părţile contractante, pe calea rezoluţiunii sau a rezilierii, pentru neîndeplinirea de către cealaltă parte a obligaţiilor asumate. (...) Nu poate fi primită nici opinia formulată de instanţa de judecată, în sensul că textul de lege atacat este neconstituţional în măsura în care adoptatorul nu poate cere desfacerea adopţiei în cazurile de comportament reprobabil al copilului adoptat faţă de adoptator, căci asemenea cazuri se pot produce şi în relaţiile de rudenie firească, fără ca existenţa lor să genereze posibilitatea juridică de încetare a acestor relaţii. Pentru asemenea situaţii există alte remedii juridice decât destructurarea legăturii de filiaţie, atât în cazul relaţiilor întemeiate pe adopţie, cât şi în cazul celor născute din rudenie firească (...)" (C.C., dec. nr. 619/2007, M. Of. nr. 596/2007). Notă. Articolul 7 din Legea nr. 273/2004, în forma iniţială (rămas tot art. 7, în forma republicată) a fost abrogat prin art. 230 lit. y) din Lege nr. 71/2011, însă textul său a fost preluat de art. 462 alin. (2) lit. a) NCC, astfel încât considerentele instanţei se menţin. Spre deosebire de reglementarea anterioară însă, în prezent legea prevede dreptul adoptatorului de a cere desfacerea adopţiei, în condiţiile art. 477 NCC.1. Din coroborarea dispoziţiilor art. 476, art. 477 şi art. 478 NCC rezultă că desfacerea adopţiei poate avea loc facultativ (de drept, în virtutea legii sau justificat de interesul superior al
Citește mai mult
copilului) sau cu titlu de sancţiune, la cererea adoptatului ori a adoptatorului sau familiei adoptatoare.2. Norma cuprinsă în alin. (1) reglementează desfacerea facultativă a adopţiei, care operează ope legis. Aceasta intervine atunci când adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat, în această situaţie, instanţa de judecată va constata desfacerea adopţiei ca urmare a intervenirii situaţiei care o justifică - moartea adoptatorului sau a adoptatorilor.
3. Norma cuprinsă în alin. (2) reglementează desfacerea facultativă a adopţiei, care nu operează în virtutea legii, ci numai în cazul în care faţă de adoptat se apreciază că este necesară luarea unei măsuri de protecţie prevăzute de lege şi dacă desfacerea adopţiei este în interesul superior al copilului. în acest caz, adopţia se consideră desfăcută la data rămânerii definitive (irevocabile, conform art. 222 din Legea nr. 71/2011, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2009) a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune măsura de protecţie, în condiţiile legii.
4. Conform art. 55 din Legea nr. 272/2004, măsurile de protecţie specială a copilului sunt următoarele: plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată. De aceste măsuri beneficiază: a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi, când nu a putut fi instituită tutela; b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora; c) copilul abuzat sau neglijat; d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi sanitare; e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
5. Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la: a) o persoană sau familie; b) un asistent maternal; c) un serviciu de tip rezidenţial.
6. Plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau neglijat, precum şi în situaţia copilului găsit sau a celui abandonat în unităţi sanitare.
7. Măsura de supraveghere specializată se dispune faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.
8. Pornind de la faptul că, potrivit art. 49 din Legea nr. 71/2011, adopţiile încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil rămân supuse, în ceea ce priveşte validitatea lor, legii în vigoare la data când au fost încuviinţate, rezultă printr-o interpretare o contrario că dispoziţiile normei analizate privitoare la desfacerea facultativă a adopţiei sunt de imediată aplicare şi adopţiilor încuviinţate în temeiul reglementărilor anterioare datei de 1 octombrie 2011.