Art. 506 Noul cod civil Învoiala părinţilor Exercitarea autorităţii părinteşti

as vrea sa stiu daca exista vre-o lege pt periclitarea relatiilor dintre tata si fiu de catre concubina???pt ca tatal si fiul nu se cunosteau pana cnd a implinit copilul 19 ani! erau f entuziasmati fericiti dar concubina nu il mai lasa , sa tina legatura cu copilul!!!

Dupa divort amiabil fosta sotie incalca termenii intelegerii amiabile.In speta nu participa cu nimic la cresterea si educarea copilului minor ramas in grija exclusiva a mea,procesul pe rol se lasa asteptat prea mult [actiune din 21 dec.2015-prima citatie pe 12 mai 2016].Pe deasupra refuza chiar sa si vada copilul de 7 ani rezultat din convietuire cu ea.Obliga legea in acest caz participarea in vre-un fel la existenta copilului minor ?Sau legea favorizeaza internarea minorilor in centre de stat ?

Legislaţie conexă: art. 399, art. 483, art. 486, art. 507 NCC.

JURISPRUDENŢĂ

1. în spiritul bunei-credinţe şi al înţelegerii, în interesul superior al minorului, principial, ambii părinţi ar trebui să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, fiind excluse şicanele, de aşa manieră încât copilul să se bucure de prezenţa, de afecţiunea, de grija şi de creştere din partea ambilor părinţi (C.A. laşi, s. min. şi fam., dec. civ. nr. 18/2009, portal.just.ro).

2. Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi şi unor rude sau altor persoane ori instituţii de ocrotire. Criteriile ce

Citește mai mult

trebuie avute în vedere când alte rude cer să le fie încredinţaţi minorii sunt legate exclusiv de interesul copilului. încredinţarea copiilor unei alte persoane este însă o măsură excepţională, ce ar putea fi luată numai dacă rămânerea în îngrijirea părinţilor le-ar fi vătămătoare, aceştia influenţând negativ dezvoltarea lor fizică şi psihică (C.A. laşi, dec. nr. 994/1997, în Lege 4).

3. Se poate hotărî plasamentul copilului la o familie sau la o persoană care consimte la aceasta şi care prezintă condiţii materiale şi garanţii morale necesare dezvoltării armonioase a acestuia, dacă dezvoltarea sau integritatea morală a copilului este periclitată în familie chiar din motive independente de voinţa părinţilor (C.A. Timişoara, dec. civ. nr. 2867/2001, în D. Tiţian, A. Constantin, M. Cîrstea p. 358).

4. Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani are dreptul de a fi ascultat în orice procedură judiciară şi administrativă, iar instanţa este obligată să îl asculte, având în vedere că pe această cale copilul are posibilitatea de a cunoaşte din punct de vedere legal situaţia în care se află, de a-şi exprima opinia, de a fi astfel informat asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 1205/2007, portal.just.ro). Notă. Potrivit art. 264 alin. (1) teza a ll-a NCC, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei, iar respingerea cererii de către autoritatea competentă trebuie motivată.

5. Soluţionând o cerere de încredinţare a minorului spre creştere şi educare, instanţa este obligată să îl audieze dacă are peste 10 ani. Având în vedere că minorul locuieşte în străinătate, trebuie audiat prin comisie rogatorie (C.A. Piteşti, dec. civ. nr. 185/R-MF/2009, în B.J. 2009, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 189).