Art. 507 Noul cod civil Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte Exercitarea autorităţii părinteşti
Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Exercitarea autorităţii părinteşti
Exercitarea autorităţii părinteşti
Art. 507
Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte
Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
← Art. 506 Noul cod civil Învoiala părinţilor Exercitarea... | Art. 508 Noul cod civil Condiţii Decăderea din exerciţiul... → |
---|
In urma unei relatii de 6 ani cu un cetatean strain am o fetita , suntem despartiti de 2 ani , fetita locuieste cu mine . Exista posibilitatea de a avea doar eu "raspundere parinteasca" ? . Pe portalul european de justitie scrie ca se poate incheia intre parinti ,un acord privind raspunderea parinteasca , redactat si incheiat la notar . Intreband direct la notariat mi s-a spus ca ei nu au cunostinta de asa ceva .
Multumesc!
Legislaţie conexă: art. 398, art. 401, art. 504 NCC.
JURISPRUDENŢĂ
1. Dacă părintele copilului nu a fost decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti şi nu există nici punerea sa sub interdicţie pe cale judiciară, el urmează a exercita drepturile şi îndeplini obligaţiile specifice autorităţii părinteşti (C.A. Bucureşti, s. a
Citește mai mult
lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 129/2006)2. Când decăderea din drepturile părinteşti priveşte numai pe unul dintre părinţi, ocrotirea părintească se va exercita de celălalt părinte (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 94/2002, nepublicata).
3. Deşi mama minorului a fost pusă sub interdicţie, situaţie în care drepturile părinteşti sunt exercitate de către celălalt părinte, relaţiile personale dintre părinte şi copil trebuie privite şi din perspectiva dreptului minorului de a menţine relaţiile personale şi contacte directe cu mama sa şi cu rudele acesteia, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului superior al copilului. Este periculos pentru dezvoltarea psihică a copilului şi pentru relaţiile afective pe care acesta le va dezvolta mai târziu ca minorul să nu îşi vadă mama, chiar dacă este bolnavă, în condiţiile în care boala de care suferă nu prezintă vreun risc de îmbolnăvire pentru copil, iar copilul este la o vârstă la care, cu ajutorul celor din jurul lui, inclusiv al tatălui şi chiar al unui psiholog, poate înţelege situaţia în care se află mama sa. Viaţa de familie implică deopotrivă sprijin material şi moral, iar relaţiile personale sunt definitorii şi trebuie să prevaleze în relaţiile de familie, indiferent de starea de nevoie sau de boală a unuia dintre membrii săi (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. civ. nr. 905/2009)
4. Aplicarea interdicţiei totale şi absolute a exercitării drepturilor părinteşti, prin efectul legii, fără un control din partea instanţelor al genului de infracţiune săvârşită şi al interesului minorilor, nu poate să răspundă unei cerinţe primordiale legate de interesele copiilor şi, prin urmare, să urmărească un scop legitim, cum ar fi protecţia sănătăţii, a eticii sau a educaţiei minorilor (C.E.D.O., Marcu c. României, 26 octombrie 2010, www.csml909.ro).