Art. 598 Noul cod civil Accesiunea mobiliară Accesiunea mobiliară Accesiunea

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864:
► „Art. 508. Dacă un meşter sau altcineva a întrebuinţat materia care nu era a sa şi a făcut un lucru nou, atunci proprietarul materiei întrebuinţate are dreptul de a reclama lucrul format din ea, plătind preţul muncii, atât când acel obiect ar putea cât şi când el n-ar putea reveni în starea primitivă (C. civ. 484, 509 şi urm., 514, 515, 997,1478)";
► „Art. 509. Dacă însă manopera ar fi atât de importantă încât ar întrece cu mult valoarea materiei întrebuinţate, atunci munca lucrătorului va fi considerată ca parte principală şi lucrătorul va avea

Citește mai mult

dreptul de a reţine lucrul format, plătind proprietarului preţul materiei (C. civ. 508, 514 şi urm., 1478)".

1. Textul reglementează un caz de accesiune mobiliară cunoscut în doctrină sub denumirea de „specificaţiune" şi prevăzut în Codul civil din 1864 în art. 508-510. Asemenea celorlalte cazuri de accesiune mobiliară, şi regulile privitoare la specificaţiune sunt considerabil simplificate faţă de dispoziţiile, uneori confuze, ale Codului civil din 1864. Textul este important şi prin faptul că regulile din materia specificaţiunii sunt aplicabile şi altor cazuri de accesiune mobiliară (art. 601 NCC).

2. Specificaţiunea constă în confecţionarea sau realizarea unui bun nou de către o persoană, prin munca sa, folosind sau prelucrând un material, o materie primă sau un bun aflat în proprietatea altuia (L. Pop, L.M. Harosa p. 284).

3. în acest caz, numai materia este un lucru corporal. Totuşi, deşi manopera nu este un lucru corporal, ea are o anumită valoare economică. E motivul pentru care, deşi accesiunea se referă în principal la două lucruri corporale, în cazul accesiunii mobiliare este totuşi posibilă unirea unui lucru corporal cu o anumită manoperă. într-un sens larg, manopera este tot un lucru apropriabil, dar numai în procesul de încorporare într-un lucru corporal (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 344).

4. Alineatul (1) al art. 598 instituie regula de stabilire a titularului dreptului de proprietate asupra bunului obţinut prin specificaţiune. Proprietarul se stabileşte „în funcţie de raportul dintre manoperă şi valoarea materialelor, determinat la data confecţionării bunului". Textul de lege se interpretează coroborat cu dispoziţiile art. 599 NCC. Astfel: a) pentru ca unul dintre cei doi (proprietarul materialelor sau autorul manoperei) să dobândească proprietatea bunului produs, se cere ca între valoarea materialelor şi valoarea manoperei să existe o diferenţă semnificativă; în caz contrar, bunul va fi proprietate comună, fiind supus regulilor prevăzute în art. 599 NCC; b) valoarea materialelor şi valoarea manoperei se stabileşte raportat la data confecţionării bunului, urmând ca, în funcţie de acestea, să se stabilească proprietarul.

5. Dreptul de proprietate se dobândeşte, de către cel stabilit potrivit regulii prevăzute la alin. (1), de la data confecţionării bunului, întrucât art. 598 NCC nu condiţionează naşterea lui de exercitarea unui drept de opţiune.

6. Alineatul (2) al art. 598 stabileşte obligaţia celui ce a dobândit proprietatea bunului potrivit alin. (1) de a plăti despăgubiri egale cu valoarea manoperei sau, după caz, cu valoarea materialelor. Textul de lege nu se referă la modalitatea de stabilire a despăgubirilor, mai exact data la care se raportează. Considerăm că: a) art. 598 alin. (1) referitor la data la care se raportează valoarea materialelor şi manoperei pentru a se stabili proprietarul nu este incident şi pentru stabilirea despăgubirilor; b) deşi art. 595 NCC se referă doar la stabilirea despăgubirii în cazul accesiunii imobiliare artificiale, textul de lege ar trebui aplicat prin analogie şi la această situaţie, întrucât doar aşa ar avea loc o reparaţie integrală; la stabilirea despăgubirii se va ţine seama de valoarea de circulaţie a materialului sau a manoperei, calculată la data hotărârii judecătoreşti.