Art. 627 Noul cod civil Clauza de inalienabilitate. Condiţii. Domeniu de aplicare Limite convenţionale Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată
| Comentarii |
|
Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată
SECŢIUNEA a 2-a
Limite convenţionale
Art. 627
Clauza de inalienabilitate. Condiţii. Domeniu de aplicare
(1) Prin convenţie sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim. Termenul începe să curgă de la data dobândirii bunului.
(2) Dobânditorul poate fi autorizat de către instanţă să dispună de bun dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.
(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate într-un contract atrage nulitatea întregului contract dacă a fost determinantă la încheierea acestuia. În contractele cu titlu oneros, caracterul determinant se prezumă, până la proba contrară.
(4) Clauza de inalienabilitate este subînţeleasă în convenţiile din care se naşte obligaţia de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau determinabilă.
(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilităţii.
| ← Art. 626 Noul cod civil Limitarea dreptului de proprietate prin... | Art. 628 Noul cod civil Condiţii de opozabilitate Limite... → |
|---|
1. Bunurile proprietate privată pot fi scoase temporar din circuitul civil şi prin acordul de voinţă intervenit între proprietar şi o altă persoană (Ph. Malaurie, L. Aynes, P.
Citește mai mult
Gautier, Cours de droit civil. Tome VIII. Les controts speciaux civils et commercioux, 14r ed., Ed. Cujas, Paris, 2001, p. 160).2. Există, într-adevăr, posibilitatea inserării într-un act - contract sau testament - a unei interdicţii de înstrăinare în detrimentul dobânditorului. Clauza nu se regăseşte, de regulă, în actele cu titlu oneros, în cazul cărora cel ce execută contraprestaţia este liber să dispună asupra bunului ce i-a intrat în patrimoniu. Teoretic, dacă ar fi totuşi să afecteze o astfel de convenţie, interdicţia ar apărea doar într-un contract aleatoriu, eventual de rentă viageră, debirentierului putând să îi fie interzisă înstrăinarea bunului pe durata vieţii cocontractantului. Oricum, domeniul specific acestui tip de clauză rămâne cel al donaţiilor şi testamentelor, donatorul sau testatorul stipulând ca donatarului sau legatarului să îi fie prohibită înstrăinarea bunurilor dobândite prin actul juridic respectiv.
3. Iniţial, clauza a fost considerată ca lipsită de eficienţă fără nicio distincţie, apreciindu-se că este contrară principiului liberei circulaţii a bunurilor. Pe lângă faptul că ea apare ca fiind contrară ordinii publice, deoarece neagă caracterul esenţialmente transmisibil al proprietăţii, clauza nu ar putea fi acceptată nici pentru că, se susţinea în doctrină, inalienabilitatea trebuie să fie prevăzută în mod expres de lege.
4. Doar în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, jurisprudenţă franceză - iniţial - a admis valabilitatea unei astfel de convenţii, cu condiţia ca interdicţia să fie temporară şi justificată de protejarea unui interes serios şi legitim. într-un asemenea caz, regimul juridic al proprietăţii este modificat printr-o convenţie, titularului revenindu-i un drept restrâns (merită subliniat în acest context că s-a admis însă fără nicio restricţie validitatea promisiunii de a vinde, prin care proprietarul îşi restrânge de bunăvoie libertatea, asumându-şi obligaţia de a înstrăina bunul unei anumite persoane).
5. Interesul care justifică acceptarea unei asemenea clauze poate să aparţină fie dispunătorului (de exemplu, în cazul în care acesta îşi rezervă uzufructul viager, cedând nuda proprietate, pare evident că el nu doreşte ca titularul dreptului de dispoziţie să se schimbe), fie gratificatului, printr-o astfel de indisponibilizare donatorul sau testatorul putând să îl apere pe acesta de propria lui imaturitate, obligându-l să aştepte împlinirea unei anumite vârste de la care să poată dispune de bunul dobândit. Nu este imposibil, deşi mai rar întâlnit, ca interesul să aparţină unui terţ, care la rândul său este titularul unui drept asupra bunului respectiv (eventual al unui drept real accesoriu).
6. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru validitatea clauzei, ea este lovită de nulitate absolută, fiind contrară ordinii publice, potrivit prevederilor art. 11 NCC. în cazul în care această clauză este inserată într-un testament sau într-un contract de donaţie, ea va fi înlăturată, restul actului păstrându-şi valabilitatea. în situaţia în care inalienabilitatea reprezintă cauza determinantă a actului, acesta va fi lipsit în întregime de efectele sale.
7. Dacă voinţa dispunătorului este validată în acest mod, bunul este scos temporar din circuitul civil. Evident, el nu va putea fi nici ipotecat, inalienabilitatea atrăgând şi insesizabilitatea, astfel încât nu vor putea fi urmărite bunurile vizate de clauza în discuţie pentru creanţe ulterioare donaţiei sau deschiderii succesiunii, urmând ca imobilul să reintre în circuitul civil la împlinirea termenului pentru care a fost indisponibilizat sau la dispariţia interesului serios şi legitim care a justificat această măsură.
8. Legiuitorul a precizat expres că această clauză poate produce efecte pentru o durată de cel mult 49 de ani şi doar dacă există un interes serios şi legitim şi a permis instanţei să autorizeze înstrăinarea bunului dacă interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a dispărut sau dacă un interes superior o impune.
Citește mai mult
foloseşte bunul în mod legal sau pentru garantarea executării unei obligaţii de plată a preţului sau a unei rente viagere în favoarea unui terţ.) Clauza de inalienabilitate se poate institui şi în funcţie de persoana dobânditorului, dacă sunt întrunite condiţiile art. 627 alin. (1) noul cod civil.Notarul public trebuie să pună în vedere părţilor la stabilirea clauzei de inalienabilitate care este termenul maxim al întinderii acesteia: de 49 de ani şi necesitatea existenţei celor două condiţii cumulative: interes serios şi legitim. Notarul public are obli gaţia de a îndeplini formalităţile de publicitate, luând în considerare faptul că bunul afectat de clauza de interzicere a înstră inării este temporar scos din circuitul civil şi creditorii proprietarului nu-l pot urmări.
În cazul unui testament prin care a fost instituită o clauză de inalienabilitate, notarul va informa testatorul cu privire la termenul şi condiţiile legale ale acesteia. În acest caz, clauza de inalienabilitate nu îşi produce efecte până la data deschiderii moştenirii iar transmiterea bunului pe cale succesorală nu poate fi oprită, conform prevederilor alin. (5) de mai jos. La data deschiderii moştenirii, în condiţiile în care clauza de inalienabilitate îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 627 alin. (1) noul cod civil, va fi menţionată în conţinutul certificatului de moştenitor, cu respectarea prevederilor privind publicitatea drepturilor reale.
n condiţiile existenţei autorizării instanţei de judecată şi în limitele acesteia, notarul public va putea autentifica actul de înstrăinare chiar dacă proprietarul iniţial a instituit o clauză de inalienabilitate a bunului. În cazul în care bunul a fost trecut în proprietatea unei persoane care beneficiază de măsuri de ocrotire potrivit prevederilor art. 105 NCC, cu interdicţia convenţională de înstrăinare, este necesară o hotărâre a instanţei de judecată de autorizare a înstrăinării, separat de decizia instanţei de tutelă, privind autorizarea actelor de dispoziţie ale acestor categorii de persoane.
Clauza de inalienabilitate stabilită convenţional sau prin testament conform prevederilor prezentei secţiuni nu poate avea drept obiect interdicţia transmiterii bunului pe cale succesorală, privind exclusiv actele de înstrăinare încheiate între vii.