Art. 717 Noul cod civil Exploatarea pădurilor tinere Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar Uzufructul

Art. 717

Exploatarea pădurilor tinere

(1) Dacă uzufructul cuprinde păduri tinere destinate de proprietarul lor unor tăieri periodice, uzufructuarul este dator să păstreze ordinea şi câtimea tăierii, potrivit regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu dispoziţiile legale, fără ca uzufructuarul să poată pretinde vreo despăgubire pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului.

(2) Arborii care se scot din pepiniere fără degradarea acestora nu fac parte din uzufruct decât cu obligaţia uzufructuarului de a se conforma dispoziţiilor legale în ce priveşte înlocuirea lor.

Comentarii despre Art. 717 Noul cod civil Exploatarea pădurilor tinere Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar Uzufructul

daniela n. 26.01.2014

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 529. (1) Dacă uzufructul cuprinde păduri destinate de proprietarul lor la tăieri periodice, uzufructuarul este dator a păstra ordinea şi câtimea tăierii, în conformitate cu regulile stabilite de proprietar, sau cu uzul locului, fără a putea pretinde vreo despăgubire nici uzufructuarul, nici moştenitorii săi, pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului său. (2) Arborii care se pot scoate dintr-un seminariu de pomi, fără degradarea acestuia nu vor face parte din uzufruct decât cu îndatorire, pentru uzufructuar, de a se conforma obiceiului

Citește mai mult

local în privirea înlocuirii lor (C. civ. 466, 524, 530 şi urm.)".

Legislaţie conexă:
► Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată (M. Of. nr. 1/1998);
► Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 (M. Of. nr. 8/2000);
► Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică (M. Of. nr. 448/1998);
► Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic (M. Of. nr. 238/2008).

1. Textul referitor la exploatarea pădurilor tinere este corespondentul art. 529 C. civ. 1864 şi menţine regulile impuse de către acesta. întrucât arborii nu se produc în mod periodic, ci după scurgerea unui timp îndelungat, sunt consideraţi ca fiind producte. Articolele 717 şi 718 NCC reglementează două excepţii, situaţii când aceşti arbori trebuie consideraţi ca fiind fructe; ceea ce conferă acestor copaci caracterul de fructe este destinaţia proprietarului. „Destinaţiunea proprietarului le va imprima oarecum un caracter de periodicitate, caracter esenţial în materie de fructe naturale" (G.N. Luţescu p. 516).

2. în cazul pădurilor tinere destinate unor tăieri periodice, este instituită obligaţia uzufructuarului de a păstra „ordinea şi câtimea tăierii", cu respectarea regulilor stabilite de proprietar în conformitate cu dispoziţiile legale. Prin „păduri tinere" se înţeleg păduri mici, adică cele care se taie des, la intervale regulate, aşa că arborii nu sunt lăsaţi să devină înalţi.

Cum o asemenea pădure era destinată chiar înainte de uzufruct să dea venituri periodice regulate, tăierea ei este considerată o percepere de fructe, deci un act care intră în dreptul de folosinţă al uzufructuarului (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 207). Trimiterea la „dispoziţiile legale" are în vedere, în principal, regimul silvic instituit de Codul silvic (art. 17).

3. Uzufructuarul nu poate pretinde vreo despăgubire pentru părţile lăsate netăiate în timpul uzufructului; textul constituie o aplicaţie a regulii instituite în art. 550 alin. (2) şi art. 710 NCC, potrivit căreia fructele percepute după stingerea uzufructului revin nudului proprietar, fără a se putea pretinde despăgubiri.

4. Textul art. 717 alin. (2) NCC exceptează de la uzufruct arborii care se scot din pepinieră fără degradare. Uzufructuarul va putea beneficia de aceştia doar dacă se conformează dispoziţiilor legale în ce priveşte înlocuirea lor. „Pepiniera sau seminariul de pomi este o plantaţie de arbori tineri (fructiferi sau nefructiferi) care se cresc pentru a fi vânduţi sau transplantaţi. Uzufructuarul are dreptul să scoată aceşti arbori şi să dispună de ei tocmai fiindcă aceasta este destinaţia lor normală" (C. Hamangiu, I. Rosetti-Bâlânescu, Al. Bâicoianu voi. II, p. 208). „Ca şi la uzufructul care poartă asupra unei turme, uzufructuarul va trebui să se îngrijească, ca orice bun proprietar, de a menţine neatinsă pepiniera ale cărei foloase le trage. Este o măsură în care se ţine seama nu numai de interesul uzufructuarului, dar şi de acela al nudului proprietar, căci, altminteri, pepiniera ar fi ameninţată să dispară ori să îşi piardă valoarea" (G.N. Luţescu p. 517).

Răspunde