Art. 713 Noul cod civil Uzufructul asupra bunurilor neconsumptibile Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar Uzufructul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Uzufructul
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar
Uzufructul
SECŢIUNEA a 2-a
Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar
Art. 713
Uzufructul asupra bunurilor neconsumptibile
(1) Dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a utilizării lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor.
(2) În acest caz, el nu va fi obligat să le restituie decât în starea în care se vor afla la data stingerii uzufructului.
(3) Uzufructuarul poate să dispună, ca un bun proprietar, de bunurile care, fără a fi consumptibile, se deteriorează rapid prin utilizare. În acest caz, la sfârşitul uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la această din urmă dată.
| ← Art. 712 Noul cod civil Cvasiuzufructul Drepturile şi... | Art. 714 Noul cod civil Cesiunea uzufructului Drepturile şi... → |
|---|
Legislaţie conexă: art. 724, art. 725 NCC.
1. Sunt avute în vedere bunurile care, fără a fi consumptibile, se uzează ca urmare a
Citește mai mult
utilizării lor. „Este vorba de o situaţie intermediară între uzufructul obişnuit şi quasi-uzufruct. Căci, deşi textul vorbeşte de «uzufructuar», căruia îi recunoaşte dreptul de a se sluji de lucru la întrebuinţarea la care este destinat, nu mai puţin operaţiunea creată este foarte apropiată de aceea a quasi-uzufructului, fiindcă i se permite uzufructuarului nu numaisă uzeze de lucruri, dar şi să le deterioreze, întrebuinţarea putând merge chiar şi până la completa lor epuizare" (G.N. Luţescu p. 491).
2. Uzufructuarul bunurilor neconsumptibile „are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor"; deşi, asemenea art. 528 C. civ. 1864, şi art. 713 alin. (1) NCC se referă la „dreptul de a le folosi", în realitate suntem şi în prezenţa unei obligaţii de a se comporta faţă de bun ca un bun proprietar şi de a nu schimba destinaţia bunului (a se vedea şi art. 724 NCC).
3. Potrivit art. 713 alin. (2) NCC, la data stingerii uzufructului, titularul nu va fi obligat să restituie bunurile decât în starea în care se vor afla la acea dată; titularul nu răspunde astfel pentru o uzură normală a bunului cauzată de folosirea bunului corespunzător destinaţiei lui. „Uzura nu se confundă cu distrugerea sau deteriorarea bunului ca urmare a faptei culpabile a uzufructuarului. Aprecierea culpei se face în funcţie de un criteriu obiectiv, întrucât uzufructuarul trebuie să se folosească de lucru ca un bun proprietar" (V. Stoica, Drepturile reale 2009, p. 214).
4. Textul art. 713 alin. (2) NCC nu mai preia excepţia pe care o consacra art. 528 C. civ. 1864 (cazul în care bunul a fost stricat din doi sau din culpă), însă art. 725 NCC instituie răspunderea uzufructuarului pentru prejudiciul cauzat prin folosirea necorespunzătoare a bunurilor date în uzufruct.
5. Deşi, de regulă, uzufructul asupra bunurilor neconsumptibile nu conferă şi dispoziţia asupra acestora, art. 713 alin. (3) NCC consacră o excepţie în cazul bunurilor care se deteriorează rapid prin utilizare; în această situaţie, uzufructuarul poate dispune de bun, având însă obligaţia, ia sfârşitul uzufructului, să restituie valoarea pe care ar fi avut-o bunul la această din urmă dată. Chiar dacă obligaţia impusă uzufructuarului prin art. 713 alin. (3) teza a ll-a seamănă cu regulile de la cvasiuzufruct (art. 712), în acest caz, norma imperativă obligă uzufructuarul să restituie valoarea bunului fără ca el sau proprietarul să poată opta pentru restituirea unor bunuri de aceeaşi natură, calitate şi cantitate. Distincţia se impune datorită naturii diferite a bunurilor care fac obiectul celor două reglementări: în timp ce cvasiuzufructul poartă asupra unor bunuri de gen (şi consumptibile), norma cuprinsă în art. 713 alin. (3) se referă la bunuri neconsumptibile şi, în consecinţă, certe.