Art. 795 Noul cod civil Noţiune Administrarea simplă Formele de administrare
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Formele de administrare
SECŢIUNEA 1
Administrarea simplă
Formele de administrare
SECŢIUNEA 1
Administrarea simplă
Art. 795
Noţiune
Persoana împuternicită cu administrarea simplă este ţinută să efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunurilor, precum şi actele utile pentru ca acestea să poată fi folosite conform destinaţiei lor obişnuite.
| ← Art. 794 Noul cod civil Domeniul de aplicare Dispoziţii generale | Art. 796 Noul cod civil Atribuţiile administratorului... → |
|---|
în situaţia în care există mai multe persoane însărcinate cu atribuţii de administrare, care însă nu seînţeleg şi acţionează unilateral, abuzând nepermis de poziţia pe care o au şi creând un imens prejudiciu beneficiarului administrării, se poate solicita numirea, pe calea unei ordonanţe emise în procedura de urgenţă, a unui administrator sechestru cu privire la întreaga avere a societăţii, până la clarificarea prin expertiză a prejudiciului creat de conflictul dintre administratorii ce şi-au blocat şi sabotat activitatea reciproc (Conseil de la premiere notion malecite de Viger
Citește mai mult
c. Crevette du Nord Atlontique inc., ccq.lexum.org). Notă. în legislaţia canadiană, administratorul sechestru are drepturi specifice unei administrări simple în condiţiile art. 1301 CCQ, corespondentul art. 795 NCC.► art. 142, art. 150, art. 167, art. 183, art. 796-799 NCC;
► art. 1301 CCQ.
1. Legiuitorul reglementează două forme ale administrării bunului altuia, respectiv administrarea simplă şi administrarea deplină, diferenţa dintre cele două constând în puterile conferite administratorului şi, în consecinţă, şi în limitele răspunderii acestuia. Astfel, în cazul administrării simple, aşa cum rezultă din conţinutul dispoziţiilor art. 795-799 NCC, administratorul este îndrituit să efectueze acte de conservare, acte utile de punere în valoare a bunului conform destinaţiei sale
Citește mai mult
obişnuite şi, în anumite condiţii bine determinate, în general cu autorizaţia prealabilă a beneficiarului, chiar acte de dispoziţie, făcându-se distincţie clară între regimul de administrare simplă a unui bun şi a unui patrimoniu. Nu este permisă în cadrul administrării simple schimbarea destinaţiei bunului sau a modului de folosire, de exploatare a acestuia, fiind însă permisă modificarea investiţiilor efectuate anterior preluării administrării. în ceea ce priveşte administrarea deplină, ea conferă puteri mai largi, deoarece abilitează administratorul ca, pe lângă actele de conservare intrinseci administrării, să efectueze şi acte de exploatare o bunului, aducătoare de profit. Astfel, dacă în cazul administrării simple sporirea patrimoniul pare o obligaţie de diligenţă, în cazul administrării depline ea devine o obligaţie de rezultat, obţinerea profitului prin sporirea patrimoniului fiind impusă cu caracter obligatoriu. Din aceste motive, în cazul administrării depline, administratorul are o libertate mai largă, fiind îndrituit să încheie acte de înstrăinare cu titlu oneros, să greveze cu drepturi reale bunul/bunurile pe care le administrează, chiar să le schimbe destinaţia, fără a se prevedea vreo limitare sau necesitatea obţinerii unei autorizaţii din partea beneficiarului, lăsându-se practic la latitudinea administratorului efectuarea tuturor actelor de conservare, utile şi de dispoziţie care să ducă la sporirea patrimoniului beneficiarului administrării. Totuşi, actele cu titlu gratuit sunt în principiu interzise.2. în cazul în care administratorului i se acordă prin convenţie, legat sau în temeiul legii puteri de simplă administrare în baza art. 795 NCC, acesta nu are dreptul, sub nicio formă, să încheie acte de dispoziţie asupra bunului (cu o singură excepţie, rezultând din prevederile art. 799 NCC, atunci când administratorul este autorizat, în mod special, să încheie acte de înstrăinare cu titlu oneros sau să îl greveze cu o garanţie reală, atunci când este necesar pentru conservarea valorii bunului, achitarea datoriilor ori menţinerea modului de folosinţă potrivit destinaţiei obişnuite a bunului) (îndrumar notarial, voi. I, p. 266).
3. Forma pe care o îmbracă administrarea, simplă sau deplină, va rezulta întotdeauna din actul care a instituit-o, respectiv contract, legat, act constitutiv sau lege. Acestea trebuie să reglementeze întotdeauna în concret şi în mod clar dacă puterile administratorului se circumscriu doar actelor pe care le permite o administrare simplă sau ele sunt mai largi, permiţând o administrare deplină. în general, din modul în care sunt reglementate cele două forme de administrare se poate trage concluzia că administrarea simplă o vom întâlni mai des în cazul actelor de administrare intervenite între persoane fizice, iar administrarea deplină în cazul administrării intervenite între persoane juridice, profesionişti specializaţi în exploatarea bunurilor altuia în scopul obţinerii de profit.
4. Legiuitorul prevede expres faptul că anumite instituţii juridice sunt guvernate de regulile administrării simple. Astfel, în cazul tutelei minorului, art. 142 NCC prevede că tutorele are îndatorirea de a administra cu bună-credinţă bunurile minorului, iar în această calitate tutorele acţionează ca un administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor minorului, prevăzându-se, totodată, în mod expres că sunt aplicabile dispoziţiile Titlului V din Cartea a lll-a din prezentul cod. Alineatul (3) al aceluiaşi articol exclude din sfera administrării pe care o exercită tutorele minorului bunurile dobândite de minor cu titlu gratuit, aceste acte de administrare simplă urmând a fi efectuate fie de curatorul desemnat prin actul de dispoziţie, fie de persoana numită de instanţa de tutelă. Tutorele va putea totuşi îndeplini acte de administrare simplă a bunurilor dobândite cu titlu gratuit de minor în cazul în care prin testament sau donaţie s-a stipulat această posibilitate; în acest caz însă, izvorul obligaţiei va fi legatul, ce presupune o acceptare expresă, sau contractul de donaţie.
5. în aceleaşi condiţii, şi un curator special al minorului, care este un tutore ad-hoc, va exercita o administrare simplă cu privire la bunurile din patrimoniului acestuia, regulile de la tutelă fiindu-i aplicabile. Astfel, va exercita o administrare simplă: curatorul special numit de instanţa de tutelă în condiţiile art. 167 NCC, care va administra bunurile minorului până la finalizarea procedurii de punere sub interdicţie; curatorul instituit de instanţa de tutelă în condiţiile art. 150 alin. (1) NCC în caz de contrarietate de interese între tutore şi minor sau numit de o altă instanţă în condiţiile art. 44 CPC; curatorul special numit de instanţa de tutelă în condiţiile art. 150 alin. (2) NCC pentru caz de boală sau împiedicare din alte motive a tutorelui de a îndeplini actele minorului; curatorul numit provizoriu de notarul public, la cererea persoanei interesate sau din oficiu, în cadrul procedurii succesorale notariale şi validat sau, după caz, înlocuit de instanţa de tutelă.
6. în cazul curatelei generale, ce se instituie de instanţa de tutelă în cazurile prevăzute de 178 NCC pentru persoanele capabile care, din cauza bolii, bătrâneţii sau a unei infirmităţi, nu îşi pot administra bunurile sau nu îşi pot numi un mandatar sau pentru persoanele dispărute sau plecate pe o perioadă mai îndelungată de la domiciliu, fără a-şi desemna un mandatar, sunt aplicabile regulile de la mandat. în cazul unui asemenea mandat, peste care se suprapune o administrare a bunurilor altuia, va rămâne la latitudinea părţilor şi în funcţie de voinţa şi încrederea mandantului în mandatar însărcinarea acestuia din urmă cu o administrare simplă sau cu o administrare deplină a bunurilor mandantului.
7. în aceleaşi condiţii, dispoziţiile art. 183 NCC prevăd că, în cazul curatorului general, numit prin încheiere de instanţa de tutelă, cu consimţământul celui reprezentat şi cu acordul celui desemnat, sunt aplicabile regulile de la mandat, administrarea putând fi atât simplă, cât şi deplină, în funcţie de voinţa părţilor, controlată de instanţă sub aspectul interesului celui ocrotit. Totuşi, acelaşi art. 183 instituie şi o excepţie şi dă posibilitatea instanţei de tutelă de a învesti curatorul general doar cu drepturile şi obligaţiile unui administrator însărcinat cu o administrare simplă, dacă va considera că o asemenea administrare protejează mai bine interesele persoanei aflate sub curatelă generală şi nu se impune conferirea unor puteri prea largi, specifice administrării depline, curatorului general al capabilului.
8. La fel, în cazul unui administrator numit prin legat, depinde de testator dacă va conferi administratorului puterile unei administrări simple sau depline, efectele acestuia depinzând însă de acceptarea din partea administratorul desemnat. Totuşi, legiuitorul nu oferă o soluţie pentru situaţia în care administratorul însărcinat cu o administrare deplină ar accepta condiţionat administrarea, respectiv ar fi dispus să execute o administrare simplă, însă nu ar fi de acord cu o administrare deplină. Considerăm că, atâta timp cât un asemenea act de acceptare în parte a calităţii de administrator instituite prin legat nu ar prejudicia interesele patrimoniale ale beneficiarului administrării şi pornind de la regula de interpretare logică a fortiori, respectiv cine poate mai mult poate şi mai puţin, acceptarea calităţii de administrator doar în limita unei administrări simple este valabilă. Desigur, nu se va putea considera valabilă o acceptare a calităţii de administrator a celui care doreşte doar o administrare deplină în cazul în care legatarul îi conferă expres o administrare simplă, pentru că administratorul nu îşi poate autoconferi drepturi mai multe decât i s-au atribuit prin actul din care rezultă însărcinarea sa.