Art. 797 Noul cod civil Menţinerea destinaţiei bunurilor Administrarea simplă Formele de administrare
Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Formele de administrare
SECŢIUNEA 1
Administrarea simplă
Formele de administrare
SECŢIUNEA 1
Administrarea simplă
Art. 797
Menţinerea destinaţiei bunurilor
Administratorul este obligat să continue modul de folosire sau de exploatare a bunurilor frugifere fără a schimba destinaţia acestora, cu excepţia cazului în care este autorizat de către beneficiar sau, în caz de împiedicare a acestuia, de către instanţa judecătorească.
← Art. 796 Noul cod civil Atribuţiile administratorului... | Art. 798 Noul cod civil Investirea sumelor de bani Administrarea... → |
---|
► art. 795, art. 803 NCC;
► art. 1303 CCQ.
1. Spre deosebire de administrarea deplină, care oferă posibilitatea administratorului să exploateze bunul prin toate modurile aducătoare de profit, chiar schimbându-i destinaţia fără niciun fel de limitare sau control, în cazul administrării simple operează regula înscrisă atât în art. 795, cât şi în art. 797 NCC, potrivit căreia un bun frugifer va fi exploatat fără o i se schimba destinaţia iniţială, excepţie făcând doar situaţia în care beneficiarul administrării îşi dă acordul pentru ca bunul să fie utilizat cu schimbarea
Citește mai mult
destinaţiei sale.2. Teza finală a art. 797 NCC prevede posibilitatea pentru administrator ca, în cazul în care consideră că în limitele unei administrări simple se impune punerea în valoare, respectiv exploatarea bunului cu schimbarea destinaţiei sale iniţiale, însă nu are posibilitatea de a solicita autorizarea beneficiarului, să solicite pe calea unei acţiuni în instanţă permisiunea punerii în valoare a bunului cu schimbarea destinaţiei sale. în lipsa unei dispoziţii contrare, competenţa de a soluţiona o asemenea cerere aparţine instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei, urmând ca aceasta să verifice preliminar dacă beneficiarul administrării este împiedicat de motive obiective să îşi exprime voinţa. în cazul în care se dovedeşte că beneficiarul îşi poate exprima liber voinţa cu privire la cererea administratorului de autorizare a schimbării destinaţiei bunului, acţiunea în faţa instanţei apare ca lipsită de interes, deoarece posibilitatea de a accede la acordul instanţei este doar subsidiară şi condiţionată de imposibilitatea beneficiarului de a-şi exprima voinţa. Desigur, dacă beneficiarul îşi exprimă dezacordul ferm la schimbarea destinaţiei bunului, administratorul nu are nicio posibilitate de a acţiona în sens invers, nici măcar cu ajutorul instanţei, pentru că rolul instanţei este de a substitui, dacă este cazul, o voinţă ce nu se poate exprima, însă sub nicio formă instanţa nu va putea încuviinţa încheierea unui act în cazul în care titularul dreptului îşi manifestă ferm opoziţia.
3. Dacă s-a dovedit imposibilitatea beneficiarului de a-şi exprima voinţa, instanţa trebuie să analizeze, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, respectiv destinaţia iniţială a bunului, noua destinaţie pe care acesta ar putea să o dobândească, condiţiile exploatării, investiţiile necesare, respectiv costurile pe care le-ar atrage această schimbare a destinaţiei, profitul preconizat şi durata sa, ţinând cont de particularităţile fiecărei cauze, urmând ca în final să constate dacă este cu adevărat necesară o schimbare a destinaţiei bunului şi dacă aceasta ar asigura o mai bună punere în valoare a acestuia, în limita unei administrări simple, caz în care acordul poate fi suplinit. în caz contrar, dacă actul nu este în avantajul patrimoniului beneficiarului şi nu se poate previziona nici măcar un profit oarecare care să îl justifice, cererea urmează a fi respinsă.