Art. 871 Noul cod civil Conţinutul dreptului de concesiune Dreptul de concesiune Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice
Comentarii |
|
Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice
SECŢIUNEA a 3-a
Dreptul de concesiune
Art. 871
Conţinutul dreptului de concesiune
(1) Concesionarul are dreptul şi, în acelaşi timp, obligaţia de exploatare a bunului, în schimbul unei redevenţe şi pentru o durată determinată, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi a contractului de concesiune.
(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau persoană juridică.
(3) Procedura de concesionare, precum şi încheierea, executarea şi încetarea contractului de concesiune sunt supuse condiţiilor prevăzute de lege.
← Art. 870 Noul cod civil Apărarea dreptului de administrare... | Art. 872 Noul cod civil Exercitarea dreptului de concesiune... → |
---|
Multumesc!
Contractul de concesiune, având ca obiect punerea în valoare a unor bunuri din proprietatea publică, este asimilat actului administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a ll-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Per a contrario, contractul de concesiune care are ca obiect punerea în valoare a unor bunuri proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale nu este supus competenţei instanţelor de contencios administrativ (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 6/2011).
► art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică (M. Of. nr. 448/1998);
► O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică (M. Of. nr. 569/2006);
► H.G. nr. 168/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică (M. Of. nr. 146/2007).
1. Reprezentând mai exact dreptul concesionarului asupra bunului luat în concesiune, dreptul de concesiune a fost apreciat ca fiind un drept
Citește mai mult
real asupra domeniului public, atât de doctrină (A. Sebeni, S. Gherghina, Efectele şi încetarea contractului de concesiune, în Dreptul nr. 11/1999, p. 3), cât şi, mai nou, de lege (art. 866 NCC), dar de natură administrativă, am adăuga noi, date fiind dispoziţiile art. 57 din O.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, potrivit cărora concedentul poate, pentru motive legate de interesul public, să denunţe unilateral contractul - cu răscumpărare - şi, în consecinţă, să reia bunul în posesie.2. Dreptul concesionarului, pe lângă faptul că are o natură administrativă (deci este precar, putând fi desfiinţat, respectiv modificat ori de câte ori interesul public o cere), are următoarele caracteristici: a) constă în prerogativa de exploatare, în interes public, dar şi în beneficiul său propriu, a unui bun proprietate publică. De pildă, dacă un teren intravilan este concesionat de consiliul local în vederea edificării şi exploatării unei parcări subterane, interesul încheierii
unui asemenea contract este în primul rând cel public legat de serviciul public rutier, dar, în ce-l priveşte pe concesionar, exploatarea o face pentru a obţine un profit personal, beneficiile concesiunii urmând a fi împărţite cu administraţia, care îşi primeşte partea sub forma redevenţei; b) el nu este o simplă facultate, fiind obligatoriu de exercitat, sub sancţiunea pierderii sale (art. 871 alin. (1) NCC). Altfel spus, exploatarea nu este doar un drept, ci şi o obligaţie. Bunăoară, în exemplul precedent, dacă prin absurd concesionarul ar ţine parcarea subterană închisă (chiar dacă ar achita redevenţa în mod regulat), concedentul poate rezilia contractul pentru neexecutarea sa; c) se constituie întotdeauna cu titlu oneros, căci redevenţa pe care, în contrapartida dreptului de concesiune, concesionarul o plăteşte concedentului este de esenţa acestui contract administrativ (Ov. Podaru nr. 42, p. 57-58).
3. Din interpretarea alin. (3) al art. 871 NCC rezultă foarte clar că prezentul cod conţine numai o reglementare de principiu a concesiunilor, nefiind posibilă încheierea unui asemenea contract exclusiv în temeiul acestuia, fiind necesară o lege specială care să reglementeze procedura de concesionare, încheierea, executarea şi încetarea lui.