Art. 869 Noul cod civil Stingerea dreptului de administrare Dreptul de administrare Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice

Noul Cod Civil actualizat 2024 - Legea 287/2009
CAPITOLUL II
Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice

SECŢIUNEA a 2-a
Dreptul de administrare

Art. 869

Stingerea dreptului de administrare

Dreptul de administrare încetează odată cu încetarea dreptului de proprietate publică sau prin actul de revocare emis, în condiţiile legii, dacă interesul public o impune, de organul care l-a constituit.

← Art. 868 Noul cod civil Exercitarea dreptului de administrare...  Art. 870 Noul cod civil Apărarea dreptului de administrare... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 869 Noul cod civil Stingerea dreptului de administrare Dreptul de administrare Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice




nelson denisa 27.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Dreptul de administrare este una dintre modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică, de către alte persoane decât titularii dreptului - statul sau unităţile administrativ-teritoriale. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale determină sfera de activitate a titularilor dreptului de administrare, cărora li se dau în administrare bunurile proprietate publică, necesare îndeplinirii scopului pentru care au fost înfiinţate. Prin urmare, dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică este conferit tocmai în exercitarea unui anumit scop, ceea ce
Citește mai mult înseamnăcă,în măsuraîncareunitatea beneficiară renunţă la exercitareaactivităţiiînconsiderarea căreia i-a fost recunoscut dreptul de administrare, acest drept încetează (C.A. Oradea, dec. nr. 8/2010, înJurindex). Notă. Susţinerea este greşită. întrucât dreptul de administrare se instituie prin act administrativ care, unilateral fiind şi emis în regim de putere publică, îşi produce efectele juridice independent de consimţământul destinatarului său, nu poate înceta prin renunţarea la drept. Aceasta nu poate constitui decât premisa revocării (retragerii) acestui drept de către organul administrativ care l-a constituit, însă până la retragerea efectivă dreptul de administrare rămâne în fiinţă.

2. Hotărârea Guvernului prin care se modifică titularul dreptului de administrare a unui bun din domeniul public al statului este supusă şi cerinţei proporţionalităţii între mijloacele folosite şi scopul urmărit. în aceste condiţii, chiar dacă scopul urmărit a fost acela de a asigura desfăşurarea în condiţii optime a activităţii unor instituţii publice din subordinea unui minister, actul a fost emis fără a se ţine seama de împrejurarea că în imobilul respectiv o unitate de cercetare ştiinţifică îşi avea sediul social - element de identificare şi condiţie de existenţă a persoanei juridice (I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 1980/2009).
Răspunde
nelson denisa 27.01.2014
1. Textul art. 869 nu este exhaustiv, în mod riguros putând identifica patru modalităţi distincte de stingere a acestuia: a) pieirea materială a bunului domenial; situaţia ar putea fi mai frecvent întâlnită în cazul bunurilor mobile (colecţii, tablouri, manuscrise etc.) distruse fortuit; b) trecerea bunuluiîn domeniul privat; rezultă astfel foarte clar ideea că administrarea este specifică exclusiv proprietăţii publice, prerogativa fiind automat caducă în situaţia în care, prin hotărârea organului administrativ care realizează administrarea generală a bunului domenial, acesta este declasat;
Citește mai mult c) revocarea administrării; în principiu, aceasta ar putea fi realizată fie pentru neîndeplinirea corespunzătoare a acestei prerogative de către titularul său, fie pentru cauză de interes public (de pildă, pentru o mai bună exploatare a bunului domenial, se impune ca acesta să fie, pentru viitor, concesionat); d) dispariţia, ca subiect de drept, a titularului administrării ori transformarea acestuia într-o altă entitate juridică lipsită de capacitatea specială de a avea bunuri domeniale în administrare; de pildă, prin lege, o instituţie publică (un spital, o universitate etc.) se desfiinţează, o regie autonomă se privatizează, fiind transformată în companie naţională ori societate comercială etc. Şi în această situaţie dreptul de administrare este caduc.

2. Deşi textul codului arată expres că numai organul care l-a constituit are competenţa de a-l revoca, această situaţie reprezintă numai regula, fiind cea mai întâlnită în practică, dar care nu este şi singura ipoteză posibilă. Astfel, în cazul în care, după constituirea administrării, bunul trece dintr-un domeniu public în altul (de exemplu, din cel al statului în cel local), după acest moment competenţa revocării dreptului de administrare nu mai revine organului administrativ care l-a constituit, ci organului administrativ care exercită administrarea generală a bunului proprietate publică, prin actul de transfer al acestei proprietăţi transmiţându-se implicit şi competenţa de a revoca orice drepturi constituite anterior cu privire la bunul domenial în cauză.
Răspunde