Art. 874 Noul cod civil Conţinutul şi limitele dreptului de folosinţă cu titlu gratuit Dreptul de folosinţă cu titlu gratuit Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice

CAPITOLUL II
Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice

SECŢIUNEA a 4-a
Dreptul de folosinţă cu titlu gratuit

Art. 874

Conţinutul şi limitele dreptului de folosinţă cu titlu gratuit

(1) Dreptul de folosinţă asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică.

(2) În lipsa unor dispoziţii contrare în actul de constituire, titularul nu beneficiază de fructele civile ale bunului.

(3) Dispoziţiile privind constituirea şi încetarea dreptului de administrare se aplică în mod corespunzător.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 874 Noul cod civil Conţinutul şi limitele dreptului de folosinţă cu titlu gratuit Dreptul de folosinţă cu titlu gratuit Drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice




nelson denisa 27.01.2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Chiar din textul art. 17 din Legea nr. 213/1998 rezultă că unitatea administrativ-teritorială poate da imobilul din patrimoniul pe care îl deţine în regim de proprietate publică. Rezultă că unitatea administrativ-teritorială nu poate fi obligată să dea în folosinţă gratuită un imobil (C.A. Târgu-Mureş, s. com., cont. adm. şi fisc., dec. nr. 163/R/2008, în Jurindex).

2. Este nelegală hotărârea unui consiliu local pentru atribuirea în folosinţă nelimitată în timp a unui teren proprietate publică, limitarea în timp la existenţa pârâtei, ca instituţie de învăţământ superior,
Citește mai mult neconstituind o delimitare în timp a perioadei de folosinţă (C.A. Timişoara, s. com. şi cont. adm., dec. civ. nr. 502/R/2006, portal.just.ro).
Răspunde
nelson denisa 27.01.2014
Reglementarea anterioară: Legea nr. 213/1998: „Art. 17. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, în folosinţă gratuită, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice".

Legislaţie conexă: art. 124 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată (M. Of. nr. 123/2007).

1. Dreptul de folosinţă gratuită: a) este un drept real (art. 866 NCC), putând fi astfel apărat inclusiv pe calea unei acţiuni confesorii de folosinţă gratuită (art.
Citește mai mult 875 NCC); b) are o natură administrativă, deci este precar, putând fi modificat în conţinut sau chiar desfiinţat unilateral de administraţie ori de câte ori interesul public o cere; c) este un drept intuitu personae, fiind dobândit în considerarea unei calităţi speciale a detentorului precar, aceea de prestator al unui anumit serviciu public pentru comunitate; d) în plus, aşa cum rezultă în mod expres din textul codului, el are o durată limitată în timp. Chiar dacă textul legal nu stabileşte o durată maximă, apreciem că el nu poate fi constituit pe o durată de timp îndelungată (99 de ani, durata vieţii unei persoane etc.).

2. Titularul dreptului de folosinţă gratuită trebuie să aibă una dintre cele două calităţi speciale: a) instituţie de utilitate publică (art. 874 NCC) sau persoana juridicâ fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică (art. 124 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale), respectiv b) serviciu public (cum ar fi serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale de specialitate). în opinia noastră, există o incapacitate generală a subiecţilor de drept de a încheia un contract de comodat cu privire la o dependinţă a domeniului public, prin care să dobândească acest drept de folosinţă gratuită. Numai entităţile anume prevăzute de textele de lege mai sus citate dobândesc o capacitate specială în temeiul căreia pot încheia asemenea acte juridice şi dobândi un asemenea drept (Ov. Podaru nr. 43, p. 58-59).

3. Dreptul de folosinţă gratuită este practic un usus care nu permite o închiriere (arendare etc.) a bunului în favoarea unei alte persoane. Şi este firesc să fie aşa, întrucât autoritatea publică a constituit acest drept într-un scop de interes public, iar nu într-unul de speculă. în mod excepţional însă, prin actul de constituire a folosinţei gratuite, s-ar putea prevedea că titularul acestuia poate culege şi fructele, dar numai dacă acest lucru este, de asemenea, în interes public (de pildă, sumele obţinute cu titlu de chirie pentru o parte din bunul pentru care s-a instituit dreptul de folosinţă sunt utilizate tot în scop de binefacere) (Ov. Podaru nr. 43, p. 59).
Răspunde