Art. 1082 Noul Cod de Procedură Civilă Capacitatea procesuală Capacitatea şi drepturile părţilor în proces

Urmând dreptul material aplicabil în privinţa capacităţii civile, art. 1082 desemnează, prin excepţie de la principiul lexfori, legea naţională a fiecărei părţi în ceea ce priveşte capacitatea procesuală. Soluţia ţine cont de raportul dintre capacitatea civilă şi cea procesuală.

în acelaşi timp, prin instituirea acestei reguli se evită refuzarea executării hotărârii în statul de cetăţenie a străinului împotriva căruia a fost obţinută.

Regimul excepţiei capacităţii procesuale este cel prevăzut de lexfori, în cazul de faţă de legea procesuală română. Dovada existenţei capacităţii procesuale are

Citește mai mult

loc potrivit dreptului aplicabil.

Capacitatea procesuală a apatridului este guvernată de legea română (art. 56-58). Deşi nu reiese cu claritate, dispoziţia priveşte apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România. Confirmarea vine din art. 12 alin. (1) din Convenţia privind statutul apatrizilor, adoptată la New York la 28 septembrie 1954.

Reprezentarea judiciară operează potrivit lexfori, inclusiv sub aspect probator, fiind important locul unde se produc efectele.

Contractul de asistenţa juridica este supus însă legii locului unde se află sediul profesional. Este important de amintit faptul că un avocat străin nu poate pune concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor judecătoreşti şi a celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare române, cu excepţia celor de arbitraj internaţional, potrivit art. 13 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. însă avocaţii care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine al Uniunii Europene şi al Spaţiului Economic European, inclusiv Confederaţia Elveţiană, pot desfăşura aceleaşi activităţi profesionale ca şi avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în România, pot acorda asistenţă juridică şi pot reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în faţa instanţelor române, referitor la dreptul statului membru de origine, dreptul Uniunii Europene, dreptul internaţional, precum şi dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în faţa instanţelor române.

Totodată, avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European pot desfăşura în România activităţi profesionale care pot fi exercitate ocazional sub forma prestării de servicii, prin reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice în justiţie sau în faţa autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute pentru avocaţii stabiliţi în acest stat, fără a fi necesară înscrierea în barou [art. 110 alin. (l)-(2) din Legea nr. 51/1995, republicată].