Art. 1083 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţia străinului Capacitatea şi drepturile părţilor în proces

Art. 1083

Condiţia străinului

(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice străine au, în condiţiile legii, în faţa instanţelor române, aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale ca şi cetăţenii români, respectiv persoanele juridice române.

(2) Cetăţenii străini beneficiază în faţa instanţelor române, în procesele civile internaţionale, de scutiri şi reduceri de taxe şi alte cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă judiciară gratuită, în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, sub condiţia reciprocităţii cu statul de cetăţenie sau de domiciliu al solicitantului.

Comentarii despre Art. 1083 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţia străinului Capacitatea şi drepturile părţilor în proces

Dana Prodigean 29.07.2014

în continuarea aspectelor ce ţin capacitatea procesuală a străinului, dispoziţia de faţă consacră egalitatea în privinţa drepturilor şi obligaţiilor procesuale între străini şi cetăţenii români, respectiv persoanele juridice române.

Principiul egalităţii este cheia funcţionării mecanismului dreptului procesual civil internaţional, în lipsa căruia nu poate fi concepută desfăşurarea proceselor civile cu element de extraneitate sau circulaţia hotărârilor străine.

Egalitatea priveşte mai întâi raporturile dintre state, sub acest aspect principiul fiind împrumutat din dreptul internaţional public.

Citește mai mult

în dreptul procesual civil internaţional egalitatea semnifică şi faptul că fiecare stat trebuie să acorde condiţii egale de desfăşurare a proceselor private cu element de extraneitate pentru toate părţile.

Articolul 1082 trimite la legea naţională a străinului doar în ceea ce priveşte existenţa capacităţii procesuale. în privinţa conţinutului însă, determinarea are loc potrivit lex fori.

Egalitatea este deplină, străinii având în procesul civil desfăşurat în România aceleaşi drepturi - cu asigurarea posibilităţii exercitării lor -, însă în mod corelativ şi aceleaşi obligaţii. Aşa este şi obligaţia pârâtului cetăţean străin de a-şi alege un domiciliu procesual în România, deopotrivă cu cetăţenii români domiciliaţi în străinătate (art. 156 NCPC). Egalitatea este acordată în mod necondiţionat, fârâ cerinţa existenţei reciprocităţii.

în schimb, scutirile şi reducerile de taxe şi alte cheltuieli de procedură, precum şi de asistenţă judiciară gratuită sunt acordate în acelaşi regim de egalitate doar sub condiţia reciprocităţii. în această privinţă nu este vorba de condiţia străinului, ci şi de interesele statului, de relaţiile sale cu alte state. Aspectul menţionat ţine de accesul la justiţie al străinului în România.

Potrivit art. 18 alin. (3) NCPC, cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin traducător autorizat, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul reciprocităţii presupune ca un stat să asigure sau să promită unui alt stat, cetăţenilor acestuia un tratament egal sau echivalent cu cel pe care cel din urmă îl asigură sau îl promite. Reciprocitatea este de fapt şi de drept.

Potrivit art. 2561 Noul Cod Civil, aplicarea legii străine este independentă de condiţia reciprocităţii. îndeplinirea condiţiei reciprocităţii de fapt este prezumată până la dovada contrară, care se stabileşte de Ministerul Justiţiei, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe. Reciprocitatea rezultă din existenţa unor cazuri în care fiecare stat a dat curs cererilor provenite din celălalt stat sau legislaţia din cele două state stabileşte un regim juridic similar aplicabil cetăţenilor străini.

Trebuie atrasă însă atenţia că cerinţa reciprocităţii este necesara doar în lipsa unui cadru legal între două state, ea fiind prezumată într-un cadru juridic convenţional. Spunem acest lucru, întrucât în numeroase tratate internaţionale se face trimitere la reciprocitate, însă într-un sens mai larg.

între cele două principii enunţate mai sus există o strânsă legătură. Tendinţa actuală este de a diminua rolul jucat de reciprocitate. Pe bună dreptate s-a obiectat că cerinţa reciprocităţii este de cele mai multe ori o piedică în realizarea scopurilor dreptului procesual civil internaţional. în cazuri concrete, constatarea existenţei reciprocităţii poate întâmpina dificultăţi, cu implicaţii directe asupra duratei procesului. însă cel mai important argument este faptul că reciprocitatea este o chestiune ce priveşte relaţiile dintre state. Or, procesele civile cu element de extraneitate au loc între persoane de drept privat, iar lipsa reciprocităţii dintre state are consecinţe nefaste cu precădere asupra acestora.

Asistenţa judiciară gratuită a făcut obiectul majorităţii convenţiilor bilaterale de asistenţă judiciară internaţională. în plan comunitar, Directiva nr. 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii a fost transpusă în plan intern prin O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

în final, trebuie reţinut că asistenţa judiciară gratuită priveşte doar persoanele fizice, nu şi cele juridice.

Răspunde