Art. 1087 Noul Cod de Procedură Civilă Legea forului Legea aplicabilă în materie procedurală

Dacă principiile enunţate în cadrul comentariilor la art. 1083 urmăresc menţinerea unui echilibru între state, necesar pentru administrarea justiţiei de către fiecare dintre acestea potrivit propriilor interese, principiul de faţă se referă în concret la legea după care se desfăşoară procesele civile cu element de extraneitate. Dintre soluţiile posibile, s-a cristalizat sub formă de principiu cea potrivit căreia judecătorul aplică legea procesuală naţională („forum regit processum”), consacrat în prezentul articol. Astăzi, majoritatea legislaţiilor străine de drept procesual civil

Citește mai mult

internaţional sunt construite după acest principiu, unele chiar fără a admite derogări. în acest sens cităm art. 12 din LDIP italiană sau art. 3 C. proc. civ. spaniol.

Dezvoltarea principiului a rezultat din nevoi practice. Judecătorul naţional, atunci când are de soluţionat un litigiu cu element de extraneitate, va recurge mult mai uşor la propriile normele procesuale, care îi sunt cunoscute, decât la cele străine, al căror conţinut nu îi este cunoscut sau cel puţin nu cu uşurinţă. Fundamentarea teoretică a acestui principiu este căutată de unii autori în natura de drept public a dreptului procesual civil internaţional, iar alţii se raportează la diferitele materii care alcătuiesc această ramură.

Prin comparaţie, art. 7 alin. (2) prevede că, abia după o perioadă de 3 ani în care au avut reşedinţa pe teritoriul statelor contractante, apatrizii vor fi scutiţi de condiţia reciprocităţii în aceste state. La fel, art. 16 consacră liberul acces al apatridului la instanţele situate pe teritoriul tuturor statelor contractante. De asemenea, apatridul beneficiază în statul contractant unde îşi are reşedinţa obişnuită de acelaşi tratament ca şi cetăţenii acestui stat, în probleme legate de accesul la justiţie, inclusiv asistenţa juridică şi scutirea de cautio iudicatum solvi. în alte state decât cel al reşedinţei obişnuite, apatridul este asimilat în aceste chestiuni cu cetăţenii statului reşedinţei sale obişnuite.

Prezentul capitol cuprinde norme conflictuale, ceea ce constituie o excepţie, dreptul procesual civil internaţional fiind alcătuit în mod preponderent din norme de aplicare directă.

„Il processo civile che si svolge in Italia e regolato dalia legge italiana".

„Con las solas excepciones que puedan prever los Tratados y Convenios internacionales, los procesos civiles que se sigan en el territorio nacional se regiran unicamente por las normas procesales espaholas".

Dincolo de aceste fundamentări, este cert faptul că principiul este legat şi de teritorialitatea legii procesuale, care oferă măsura deplină a acestuia: în procesele civile cu element de extraneitate se aplică legea procesuală naţională, pe întreg teritoriul ţârii (s.n.), cu excepţiile prevăzute de lege.

Acest principiu nu trebuie interpretat în mod absolut, existând şi situaţii de excepţie, în care judecătorul naţional trebuie să aplice norme procesuale străine. Legiuitorul român a prevăzut expres cazurile în care se aplică legea procesuală străină, cum ar fi capacitatea procesuală (art. 1082), calitatea procesuală şi calificarea pretenţiei (art. 1089), probele (art. 1090) şi obţinerea lor. Cu referire la aceste cazuri, o observaţie se impune: dacă trimiterea la legea procesuală străină este exclusivă, se pot crea situaţii care să nu îşi găsească rezolvare.

Se afirmă că această atenuare este necesară pentru ca normele de drept material să poată merge alături de cele de drept procesual, potrivit principiului concomitenţei. Mai exact, atunci când norma conflictuală face trimitere la legea străină, norma procesuală o va urma. De altfel, această necorelare reprezintă principalul contraargument al adversarilor principiului lex fori, care rămân adepţii ideii potrivit căreia dreptul procesual este o concretizare a celui material. în opinia noastră, trimiterea la legea procesuală străină este posibilă doar acolo unde cadrul procesual este reglementat prin norme dispozitive.

în contextul în care la nivel continental şi chiar global se poate vorbi despre o uniformizare destul de pronunţată a procedurii civile, suntem de părere că discuţia de mai sus rămâne una preponderent teoretică.