Art. 1090 Noul Cod de Procedură Civilă Probele Legea aplicabilă în materie procedurală
| Comentarii |
|
Legea aplicabilă în materie procedurală
Art. 1090
Probele
(1) Mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic şi forţa probantă a înscrisului constatator sunt cele prevăzute de legea convenită de părţi, când legea locului încheierii actului juridic le acordă această libertate. În lipsa acestei libertăţi sau când părţile n-au uzat de ea, se aplică legea locului încheierii actului juridic.
(2) Probaţiunea faptelor este supusă legii locului unde ele s-au produs ori au fost săvârşite.
(3) Cu toate acestea, legea română este aplicabilă, dacă ea admite şi alte mijloace de probă decât cele prevăzute de legile stabilite conform prevederilor alin. (1) şi (2). Legea română se aplică şi în cazul în care ea acceptă proba cu martori şi cu prezumţii ale judecătorului, chiar şi în situaţiile în care aceste mijloace de probă n-ar fi admisibile conform legii străine declarate aplicabile.
(4) Proba stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sunt guvernate de legea locului unde a fost întocmit înscrisul invocat.
(5) Administrarea probelor în procesul civil internaţional este guvernată de legea română.
| ← Art. 1089 Noul Cod de Procedură Civilă Calitatea procesuală... | Art. 1091 Noul Cod de Procedură Civilă Formalităţi de... → |
|---|
Obiectul probei, respectiv faptele care nu trebuie dovedite sunt prevăzute de lex causae. De regulă se consideră că, dacă potrivit lex causae trebuie dovedite fapte necontestate sau achiesate,
Citește mai mult
lex fori nu poate acorda scutiri. Faptele notorii şi publice însă se vor considera potrivit lex fori, din economie de timp.în privinţa interdicţiilor privind dovedirea anumitor fapte părerile nu sunt unanime. Se preferă însă o abordare procesuală, aşadar potrivit lex fori, pentru a feri pârâtul de introducerea unor cereri cu rea-credinţă.
Sarcina probei va urma lex causae, fiind element de drept material. Invers, sarcina probei încălcărilor unor obligaţii procesuale este supusă lex fori. îndoieli asupra acestui punct de vedere se ivesc în cazul în care este vorba de obligaţii materiale şi procesuale aflate într-o strânsă legătură.
Legea aplicabilă mijloacelor de probă este determinată potrivit art. 1090, mijloacele de probă pentru dovedirea unui act juridic sunt cele prevăzute de legea convenită de părţi, când legea locului încheierii actului juridic le acordă această libertate. Un element de noutate este faptul că, în lipsa acestei libertăţi sau când părţile nu au uzat de ea, se aplică legea locului încheierii actului juridic. Probaţiunea faptelor este supusă legii locului unde ele s-au produs ori au fost săvârşite. Legea română devine aplicabilă dacă admite şi alte mijloace de probă decât cele prevăzute de legile stabilite, potrivit regulilor precedente. De asemenea, legea română se aplică şi în cazul în care ea acceptă proba cu martori şi cu prezumţii ale judecătorului, chiar şi în situaţiile în care aceste mijloace de probă nu ar fi admisibile conform legii străine declarate aplicabilă.
înscrisurile nu ridică probleme deosebite, făcându-se trimitere la lex loci actus. Proba stării civile şi puterea doveditoare a actelor de stare civilă sunt guvernate de legea locului unde a fost întocmit înscrisul invocat, aşa cum reiese din alin. (4).
Actele oficiale, emise de autorităţile judiciare şi administrative, se supun lex fori, iar nu lex loci actus. Dacă în privinţa celor naţionale există o prezumţie de validitate, în privinţa celor străine se recurge la formalitatea apostilării sau supralegalizării.
Instanţa nu poate ordona o cercetare la faţa locului în alt stat, fiind un act de suveranitate. Este posibilă însă participarea la efectuarea cercetării, în cazul dispunerii unei cereri de comisie rogatorie internaţională, în condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială.
în privinţa martorilor şi a mărturisirii judiciare, se urmează regulile prevăzute de lex fori. împotriva martorilor cetăţeni străini nu pot fi luate măsuri de constrângere; din contră, martorii cetăţeni români pot fi supuşi acestora, oriunde s-ar afla.
Prezumţiile au un regim juridic diferit. Astfel, prezumţiile legale absolute aparţin lex causae, fiind vorba de un aspect de drept material asupra unei stări de fapt. Aceeaşi soluţie este aplicabilă şi în privinţa prezumţiilor simple, întrucât se răsfrâng asupra rezultatului. în schimb, prezumţiilor judiciare le este preferabilă lexfori, fiind strâns legate de experienţa judecătorului.
Aşa cum era şi firesc, art. 1090 alin. (5) prevede că administrarea probelor în procesul civil internaţional este guvernată de legea română (lex fori), aplicabilă şi aprecierii probelor (art. 264 NCPC). însă în cadrul comisiilor rogatorii internaţionale sunt admise şi reguli speciale.
în privinţa forţei probante, fiind o chestiune de drept, există diferite standarde în lume. Ar fi preferabilă lexfori, judecătorul naţional putând să le aprecieze potrivit dreptului pe care îl cunoaşte. Aceste raţiuni ţin mai mult de ordin practic.