Art. 1098 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă Recunoaşterea hotărârilor străine
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Recunoaşterea hotărârilor străine
Recunoaşterea hotărârilor străine
Art. 1098
Instanţa competentă
(1) Cererea de recunoaştere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoaşterea hotărârii străine.
(2) În cazul imposibilităţii de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.
(3) Cererea de recunoaştere poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentală de către instanţa sesizată cu un proces având un alt obiect, în cadrul căruia se ridică excepţia autorităţii lucrului judecat sau o chestiune prealabilă întemeiată pe hotărârea străină.
| ← Art. 1097 Noul Cod de Procedură Civilă Neexaminarea pe fond... | Art. 1099 Noul Cod de Procedură Civilă Documente ataşate la... → |
|---|
Din primul alineat al art. 1098 s-ar putea desprinde faptul că recunoaşterea hotărârilor are loc în toate cazurile în mod automat, procedura judiciară cu un astfel de obiect fiind demarată doar în cazul în care se refuză recunoaşterea acesteia de către persoana căreia i se opune. O veritabilă procedură automată de recunoaştere este întâlnită în state ca Germania, Elveţia, precum şi la nivelul legislaţiei europene [art. 33 alin.
Citește mai mult
(1) din Regulamentul Bruxelles I şi art. 21 alin. (1) din Regulamentul Bruxelles II bis]. în asemenea cazuri, sarcina verificării condiţiilor recunoaşterii revine autorităţii ce urmează să pună hotărârea în executare.însă, aşa cum rezultă din art. 1094, de o recunoaştere automată se bucură doar hotărârile privind statutul civil al persoanelor fizice. De aceea, o interpretare corectă a dispoziţiei art. 1098 alin. (1) este în sensul că hotărârile străine sunt supuse recunoaşterii ori de câte ori este necesar ca hotărârea să beneficieze de autoritate de lucru judecat în România. în opinia noastră, procedura nu trebuie legată de o anumită persoană, căreia să îi fie opozabilă. Ne gândim aici la cazurile în care se doreşte anticiparea unei eventuale acţiuni în România.
în materie de familie există o procedură prealabilă. Ulterior, efectele se produc în statul de recunoaştere în mod retroactiv, de la momentul de la care se produc şi în statul de pronunţare.
Cele două articole prevăd faptul că hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură.
Faţă de reglementarea anterioară, hotărârea pronunţată este supusă şi apelului, potrivit art. 466 alin. (1) NCPC, soluţie faţă de care ne exprimăm dezacordul, ţinând cont de fondul acestui tip de proces.