Art. 149 Noul Cod de Procedură Civilă Numărul de exemplare Forma cererilor

CAPITOLUL I
Forma cererilor

Art. 149

Numărul de exemplare

(1) Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, în afară de cazurile în care părţile au un reprezentant comun sau partea figurează în mai multe calităţi juridice, când se va face într-un singur exemplar. În toate cazurile este necesar şi un exemplar pentru instanţă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul prevăzut la art. 148 alin. (4), grefierul de şedinţă fiind ţinut să întocmească din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentru comunicare.

(3) Dacă obligaţia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanţa va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie.

(4) În cazul în care cererea a fost comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie. Dispoziţiile art. 154 alin. (6) rămân aplicabile.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 149 Noul Cod de Procedură Civilă Numărul de exemplare Forma cererilor




c.r. 8.12.2013
1. Condiţia comunicării cererii. Numărul de exemplare. în primul rând, numărul multiplu de exemplare ale unei cereri este solicitat de cod numai în ipoteza în care cererea respectivă este supusă comunicării. Astfel, dacă în privinţa unui act de procedură legea nu prevede în mod expres cerinţa comunicării către părţile litigante, acesta va fi întocmit într-un singur exemplar destinat instanţei (de pildă, notele scrise, răspunsul reclamantului la întâmpinare, cererea de probatorii etc.).

în al doilea rând, dacă cererea este supusă comunicării, partea are obligaţia legală de a o întocmi în atâtea
Citește mai mult exemplare câte sunt necesare pentru comunicare, plus un exemplar destinat instanţei.

Dacă părţile cărora urmează a li se face comunicarea au un reprezentant comun, cererea va fi întocmită într-un singur exemplar pentru acestea (spre exemplu, pârâtul va întocmi întâmpinarea într-un singur exemplar destinat celor trei reclamanţi, reprezentaţi de acelaşi avocat, plus un exemplar pentru instanţă). în ceea ce priveşte, de pildă, cererea de apel, în măsura în care din dovada calităţii de reprezentant depusă la dosarul primei instanţe rezultă că acesta are dreptul de a reprezenta intimaţii şi în căile de atac, atunci este aplicabilă excepţia inserată în art. 149 alin. (1) NCPC. Dacă însă din această dovadă reiese că puterile de reprezentare sunt circumscrise etapei judecăţii în primă instanţă, cererea de apel va fi redactată în atâtea exemplare câţi intimaţi sunt, plus un exemplar pentru instanţă, întrucât nu se poate aprecia de la momentul redactării cererii dacă intimaţii vor avea un reprezentant comun şi în apel.

Aspectele discutate sunt aplicabile deopotrivă şi ipotezei în care partea figurează în mai multe calităţi juridice (spre exemplu, pârâtului-reclamant nu i se comunică două exemplare ale întâmpinării la cererea reconvenţională).

în schimb, hotărârea judecătorească va fi comunicată de instanţă din oficiu tuturor părţilor din litigiu, în atâtea exemplare câte părţi sunt, independent de faptul că acestea ar avea un reprezentant comun, întrucât hotărârea judecătorească, deşi constituie un act de procedură, nu reprezintă o cerere şi, ca atare, dispoziţiile art. 149 nu îi sunt aplicabile. Potrivit art. 427 alin. (1) NCPC, hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Dacă partea figurează în proces în mai multe calităţi juridice, instanţa îi va comunica un singur exemplar al hotărârii judecătoreşti, fiind vorba despre o singură persoană ce trebuie să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia.

în al treilea rând, comunicarea cererilor are loc nu numai în măsura în care acestea îmbracă forma scrisă, cerută de art. 148 alin. (1) NCPC, ci şi atunci când sunt formulate verbal, iar declaraţiile au fost consemnate în încheierea de şedinţă. Astfel, în acest ultim caz, potrivit art. 149 alin. (2) NCPC, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copiile de pe încheiere necesare pentru comunicare.

Apreciem însă că o atare obligaţie există numai în măsura în care cererea este supusă comunicării. Astfel, în ipoteza cererii adiţionale reglementate de art. 204 alin. (2) NCPC, când codul prevede în mod expres faptul că nu se va da termen, nefiind necesar a se amâna cauza în vederea comunicării cererii către părţile lipsă, grefierul de şedinţă nu are obligaţia efectuării de fotocopii de pe încheierea în care s-a consemnat precizarea cererii.

Dacă cererea a fost comunicată prin fax sau poştă electronică, grefierul de şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie [art. 149 alin. (4) NCPC]. în acest context, sunt de menţionat dispoziţiile art. 154 alin. (6) NCPC, potrivit cărora comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. în vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace.

2. Sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei. în situaţia în care partea nu-şi îndeplineşte obligaţia legală de a întocmi cererea în exemplare suficiente pentru comunicare, noul cod prevede că instanţa va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie.

Această dispoziţie legală [art. 149 alin. (3) NCPC)] impune o serie de precizări, în funcţie de poziţia procesuală a celui care avea obligaţia depunerii cererii în exemplare suficiente;

a) dacă reclamantul este partea în sarcina căreia era stabilită obligaţia legală a depunerii cererii în exemplare suficiente, se disting următoarele două ipoteze:

-în situaţia în care cererea este depusă la dosar prin serviciul de registratura al instanţei, într-un număr insuficient de exemplare pentru comunicare, instanţa va dispune citarea reclamantului cu menţiunea de a anexa la dosar numărul suplimentar de exemplare necesar pentru comunicare, sub sancţiunea suspendării judecării cauzei, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC [spre exemplu, ipoteza cererii adiţionale reglementate de art. 204 alin. (1) NCPC sau a cererii de chemare în garanţie formulate de către reclamant etc.]. Dacă la termenul de judecată acordat reclamantul nu-şi îndeplineşte această obligaţie, instanţa poate suspenda judecarea cauzei sau, în măsura în care părţile celelalte sunt prezente şi sunt de acord săţotocopieze cererea supusă comunicării, poate să instituie această obligaţie în sarcina lor, sumele efectuate cu fotocopierea urmând a fi recuperate la final sub forma cheltuielilor de judecată, dacă sunt întrunite şi condiţiile art. 453 NCPC. Se impune însă menţionarea faptului că, în ipoteza cererii de chemare în judecată, dacă aceasta nu este depusă în exemplare suficiente pentru comunicare, instanţa va dispune anularea sa în condiţiile art. 200 NCPC;

-în situaţia în care cererea este depusă în şedinţă de către reclamant, instanţa are posibilitatea să dispună lăsarea dosarului la sfârşitul şedinţei, punându-i în vedere reclamantului obligaţia de a efectua demersuri pentru fotocopierea cererii şi depunerea acesteia la dosar în exemplare suficiente, sub sancţiunea suspendării cauzei, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC; dacă la al doilea apel al cauzei, reclamantul nu-şi îndeplineşte această obligaţie, soluţiile arătate anterior pentru prima ipoteză sunt pe deplin aplicabile;

b) dacă pârâtul este partea în sarcina căreia era stabilită obligaţia legală a depunerii cererii în exemplare suficiente, instanţa are posibilitatea să efectueze din oficiu, prin grija grefei, fotocopii de pe cererea formulată şi să dispună comunicarea acesteia către celelalte părţi, continuând judecarea cauzei.

De asemenea, instanţa are dreptul să pună în sarcina celorlalte părţi obligaţia menţionată, dacă acestea sunt de acord, urmând să-şi recupereze la final cheltuielile efectuate sub forma cheltuielilor de judecată, dacă sunt întrunite şi condiţiile art. 453 NCPC.

Apreciem că dispoziţiile art. 149 alin. (3) NCPC constituie o alternativă pentru sancţiunea suspendării judecăţii, cât şi un remediu legal pentru ipoteza în care prevederile art. 242 alin. (1) NCPC nu ar fi incidente pentru că partea în sarcina căreia ar fi căzut această obligaţie nu are calitatea de reclamant.

Nu considerăm însă că punerea de către instanţă în sarcina celorlalte părţi a obligaţiei legale fixate de lege pentru reclamant, se poate face în afara acordului lor, întrucât, în măsura în care acestea ar fi situate pe poziţia procesuală de pârâţi, nu ar exista vreo sancţiune dacă nu şi-ar îndeplini această îndatorire, ce ar avea totodată şi un caracter nerezonabil.

3. Cererea comunicată prin fax sau prin poştă electronică. Dacă cererea a fost comunicată prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de şedinţă are obligaţia de a întocmi din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie, obligaţia de plată către stat a sumelor respective urmând a fi stabilită în dispozitivul hotărârii finale.

în acest context, sunt de menţionat dispoziţiile art. 154 alin. (6) NCPC, potrivit cărora comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin

telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. în vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace.

De pildă, în măsura în care cererea a fost comunicată prin poştă electronică, codul prevede posibilitatea aplicării art. 154 alin. (6) NCPC, grefa instanţei procedând la comunicarea sa în continuare prin poştă electronică, dacă partea căreia trebuie să i se facă comunicarea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop.
Răspunde