Art. 154 Noul Cod de Procedură Civilă Organe competente şi modalităţi de comunicare Citarea şi comunicarea actelor de procedură
| Comentarii |
|
Citarea şi comunicarea actelor de procedură
Art. 154
Organe competente şi modalităţi de comunicare
(1) Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.
(2) Comunicarea se face în plic închis, la care se alătură dovada de înmânare/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163. Plicul va purta menţiunea PENTRU JUSTIŢIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE.
(3) Instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.
(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire/procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.
(5) La cererea părţii interesate şi pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executori judecătoreşti, care vor fi ţinuţi să îndeplinească formalităţile procedurale prevăzute în prezentul capitol, sau prin servicii de curierat rapid, în acest din urmă caz dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător.
(6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. În vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace.
(7) Instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen.
(8) În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice. Acestea au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele de date electronice şi sistemele de informare deţinute.
| ← Art. 153 Noul Cod de Procedură Civilă Obligaţia de a cita... | Art. 155 Noul Cod de Procedură Civilă Locul citării Citarea... → |
|---|
Ca atare, regula în materie este aceea că citaţiile şi celelalte acte de procedură se comunică din oficiu de către instanţele judecătoreşti, prin salariaţii acestora. în cazul în care comunicarea prin
Citește mai mult
intermediul persoanelor menţionate nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire sau procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163 NCPC.2. Comunicarea făcută de parte. Prin excepţie, legea instituie ca alternativă pentru comunicările efectuate din oficiu posibilitatea părţilor de a efectua aceste comunicări.
Astfel, potrivit alin. (5) al acestui articol, la cererea părţii interesate şi pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executori judecătoreşti, care vor fi ţinuţi să îndeplinească formalităţile procedurale prevăzute în acest capitol, sau prin servicii de curierat rapid, în acest din urmă caz dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile în mod corespunzător. Astfel, în cazul în care comunicarea prin intermediul serviciilor de curierat rapid nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire sau procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163 NCPC.
Apreciem că sintagma „pe cheltuiala sa" are în vedere aspectul că sumele necesare pentru comunicarea actelor de procedură sunt avansate de către parte, aceasta având însă dreptul de a şi le recupera sub forma cheltuielilor de judecată, în măsura în care sunt întrunite condiţiile acordării lor, sumele respective putându-se circumscrie noţiunii de „orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului" prevăzute de art. 451 alin. (1) NCPC.
întrucât în privinţa acestui mod de comunicare legea prevede în mod expres faptul că iniţiativa aparţine părţii respective, instanţa nu poate obliga vreo parte să îndeplinească procedura de comunicare fără mijlocirea instanţei, prin demersul propriu, dacă aceasta nu a formulat o cerere în sensul indicat.
De asemenea, din moment ce legea nu face vreo distincţie în privinţa actelor de procedură care ar putea fi comunicate fără mijlocirea instanţei, apreciem că orice astfel de acte pot face obiectul comunicării efectuate prin demersul părţii (cereri adiţionale, întâmpinări etc.).
în acest context, potrivit art. 3 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, în procesele referitoare la restituirea proprietăţilor funciare, cu excepţia citării părţii pentru primul termen de judecată sau pentru primul termen ulterior repunerii cauzei pe rol, precum şi a comunicării hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează procesul în curs, oricare dintre părţi poate îndeplini, prin intermediul executorului judecătoresc, procedura de citare sau de comunicare a cererilor ori înscrisurilor către cealaltă parte.
3. Comunicarea prin agenţii procedurali sau alţi salariaţi ai instanţelor. Atunci când comunicarea actelor de procedură se realizează prin mijlocirea instanţei, din oficiu, cei implicaţi sunt agenţii procedurali sau oricare alţi salariaţi ai instanţei (grefieri, aprozi etc.).
De asemenea, agenţii procedurali sau salariaţii instanţei care îndeplinesc procedura de comunicare pot aparţine fie instanţei ce a dispus comunicarea, fie unei alte instanţe, sesizate de instanţa solicitantă în vederea efectuării acestor comunicări.
Instanţa solicitată de către cealaltă instanţă ce a dispus comunicarea poate fi numai cea în circumscripţia căreia se află persoana căreia i se comunică actul, aceasta fiind obligată de îndată să ia măsurile necesare pentru realizarea procedurii de comunicare, transmiţând dovezile îndeplinirii sale instanţei care i-a pretins un asemenea demers.
în practică, o atare sesizare are loc prin emiterea unei adrese către instanţa respectivă în vederea îndeplinirii procedurii de citare sau de comunicare a unui act, citaţia sau actul procedural respectiv fiind ataşat adresei.
O instanţă poate recurge la modalitatea de comunicare a actelor de procedură prin intermediul unei alte instanţe dacă, spre exemplu, se dispune citarea unei părţi prin agent procedural, iar domiciliul acesteia este situat la mare distanţă de sediul instanţei ce a dispus citarea.
4. Plic închis. Menţiuni. Comunicarea se face în plic închis, purtând menţiunea „Pentru justiţie. A se înmâna cu prioritate", scrisă cu majuscule, la care se va alătura dovada de înmânare sau procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.
Este de menţionat aspectul că legea nu face vreo deosebire în privinţa actelor ce se vor comunica în acest mod, motiv pentru care se deduce concluzia că citaţiile, precum şi restul actelor de procedură, inclusiv hotărârile judecătoreşti, trebuie comunicate în plic închis, cu menţiunea respectivă.
în cazul în care comunicarea menţionată (cea efectuată prin agenţi procedurali ori alţi salariaţi ai instanţei) nu este posibilă, comunicarea se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în plic închis, la care se ataşează dovada de primire sau procesul-verbal şi înştiinţarea prevăzute la art. 163.
5. Comunicarea prin mijloace electronice. Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face de către grefierii instanţei şi prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop.
în vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării, numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace.
în legătură cu aceste modalităţi de comunicare a actelor de procedură, nu este suficientă confirmarea că s-a efectuat transmiterea actului prin fax sau e-mail etc., ci este necesar ca la dosar să existe confirmarea primirii acestuia de către destinatar, şi anume formularul prevăzut anterior.
6. Obligaţia de verificare a procedurii. Instanţa este obligată să verifice modul de îndeplinire a procedurilor de comunicare a actelor şi de citare a părţilor pentru fiecare termen de judecată, iar, în măsura în care este cazul (spre exemplu, procedura de citare nu a fost acoperită prin prezenţa părţii în sala de şedinţă), să dispună refacerea procedurii respective.
Dat fiind faptul că o atare verificare are loc înaintea şedinţei de judecată, în măsura în care procedura s-ar putea îndeplini până la termenul de judecată apreciem că instanţa poate dispune între termene măsurile ce se impun pentru realizarea unei comunicări şi citări legale, inclusiv prin folosirea unor alte mijloace de transmitere a actelor respective, o astfel de măsură urmând a fi dispusă printr-o viză scrisă pe una dintre filele dosarului, datată şi semnată de judecător. O astfel de soluţie decurge din dispoziţiile art. 241 alin. (3) NCPC.
7. Accesul la bazele de date electronice ale autorităţilor publice. în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.
Acestea au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele de date electronice şi sistemele de informare deţinute.
Legea a avut în vedere, spre exemplu, Direcţia de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date sau un alt serviciu comunitar similar pentru furnizarea informaţiilor vizând domiciliul/reşedinţa actuală a unei părţi sau stabilirea împrejurării dacă aceasta mai este în viaţă ori a decedat etc., Oficiul Registrului Comerţului pentru furnizarea informaţiilor rezultând din registrul comerţului vizând starea unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, adresele sediului său principal sau ale celor secundare, organele de conducere ale societăţii etc.