Art. 175 Noul Cod de Procedură Civilă Nulitatea condiţionată Nulitatea actelor de procedură

1. Condiţiile nulităţii. Articolul 175 NCPC descrie regimul juridic al nulităţii condiţionate de existenţa unei vătămări, acest tip de sancţiune reprezentând regula, în timp ce nulitatea necondiţionată constituie excepţia, concluzie ce transpare din faptul enumerării legale a nulităţilor necondiţionate.

Aceste prevederi legale formează dreptul comun în materia nulităţilor actelor de procedură, aplicându-se ori de câte ori nu este cazul unei nulităţi necondiţionate.

Condiţiile cerute de lege pentru incidenţa sancţiunii nulităţii condiţionate sunt următoarele: nerespectarea cerinţelor legale ale

Citește mai mult

unui act de procedură, existenţa unei vătămări determinate de nerespectarea condiţiilor legale ale actului de procedură şi vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului de procedură.

Cele trei condiţii trebuie întrunite cumulativ pentru incidenţa sancţiunii nulităţii condiţionate, lipsa uneia neputând fi complinită prin prezenţa celorlalte.

De asemenea, pentru calificarea unei nulităţi ca fiind condiţionată sau necondiţionată nu are relevanţă felul nulităţii (absolută sau relativă, expresă sau virtuală etc.).

2. Nerespectarea cerinţelor legale ale unui act de procedură. Spre deosebire de reglementarea anterioară, care prevedea în art. 105 alin. (2) CPC 1865 drept cauze de nulitate condiţionată neobservarea formelor legale şi necompetenţă funcţionarului, în actualul cod a fost eliminată ipoteza vizând necompetenţă funcţionarului. Această modificare de text, coroborată cu art. 176 pct. 6 NCPC, potrivit căruia nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării unor cerinţe legale extrinseci actului de procedură, fundamentează concluzia că efectuarea unui act de procedură de către un funcţionar necompetent este lovită de nulitate necondiţionată de existenţa unei vătămări (spre exemplu, nulitatea unui act emis de către un executor judecătoresc necompetent).

De asemenea, utilizarea sintagmei „nerespectarea cerinţei legale" în noul cod este preferabilă celei de „neobservare a formelor legale" din vechea reglementare, care avea un caracter generic şi putea fi interpretată în sens larg drept încălcare a regulilor de desfăşurare a procesului civil, limitându-se astfel în mod incorect sfera nulităţilor necondiţionate numai la necompetenţă instanţei, expres prevăzută în art. 105 alin. (1) CPC 1865.

Cauzele de nulitate condiţionată sunt reprezentate de nerespectarea cerinţelor legale ale unui act de procedură, cu excepţia celor prevăzute în mod expres în art. 176 NCPC şi care atrag incidenţa unei nulităţi necondiţionate (capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală, competenţa instanţei, compunerea sau constituirea instanţei, publicitatea şedinţei de judecată, alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel). Prin urmare, ca regulă, nulităţile condiţionate sunt nulităţi intrinseci.

3. Existenţa unei vătămări determinate de nerespectarea condiţiilor legale ale actului de procedură. în primul rând, vătămarea nu coincide cu interesul părţii de a invoca nulitatea actului de procedură, acesta din urmă fiind o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, prin urmare inclusiv a cererii de declarare a nulităţii actului de procedură.

Spre exemplu, cererea unei părţi de anulare a raportului de expertiză pentru considerentul nelegalei sale citări la efectuarea expertizei (nulitate derivată din nulitatea actului de procedură al citării), în condiţiile în care aceasta s-a prezentat totuşi la faţa locului şi a participat la efectuarea expertizei, asistată fiind de avocat şi de expert-parte, trebuie respinsă ca lipsită de temei, din moment ce nu i s-a pricinuit vreo vătămare şi, prin urmare, nu sunt întrunite cumulativ condiţiile legale pentru incidenţa sancţiunii nulităţii condiţionate. în exemplu dat, instanţa trebuie însă să analizeze cu prioritate respectarea condiţiilor de exerciţiu ale cererii în declararea nulităţii actului de procedură, astfel încât, în măsura în care concluziile raportului de expertiză îi sunt pe deplin favorabile, să procedeze la respingerea cererii ca lipsită de interes. Dacă însă există interesul invocării nulităţii raportului de expertiză, concluziile acestuia nefiindu-i favorabile părţii nelegal citate, instanţa va respinge cererea de anulare a raportului de expertiză ca lipsită de temei pentru argumentele expuse anterior.

în al doilea rând, prin vătămare se înţelege un prejudiciu procesual", care poate fi sau nu de ordin material. Spre exemplu, nelegala citare a părţii pentru termenul de judecată următor efectuării expertizei, în condiţiile în care aceasta nu avea termen în cunoştinţă, poate produce o vătămare decurgând din imposibilitatea formulării în termen a obiecţi-unilor la raportul de expertiză.

în al treilea rând, dovada existenţei vătămării în cazul nulităţilor condiţionate depinde de calificarea nulităţii ca fiind expresă sau virtuală.

în ipoteza în care nulitatea este expresă, similar reglementării anterioare, existenţa vătămării este prezumată legal, astfel încât partea care invocă nulitatea este dispensată de dovada vătămării. Caracterul acestei prezumţii legale este relativ, concluzie ce decurge din dispoziţia potrivit căreia partea interesată poate face dovada contrară, probând inexistenţa vătămării părţii ce a invocat nulitatea. Apreciem că, după împrejurări, şi instanţa poate reţine din oficiu faptul inexistenţei vătămării, chiar şi în situaţia unei nulităţi exprese, cum este în cazul prezentării părţii la faţa locului efectuării expertizei în ipoteza în care nu a fost citată cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării, potrivit art. 335 alin. (1) NCPC. Un alt exemplu în acelaşi sens ar fi reprezentat de situaţia în care procedura de citare a unei părţi nu a fost legal îndeplinită, întrucât în citaţie nu a fost corect inserată adresa sa, însă partea a primit personal citaţia şi a semnat dovada de înmânare a acesteia, neexistând în acest caz o vătămare procesuală.

în ipoteza în care nulitatea este virtuală, existenţa vătămării nu este prezumată legal, astfel încât partea interesată a invoca nulitatea are obligaţia probării vătămării, în măsura în care aceasta nu rezultă cu evidenţă din împrejurările cauzei sau din finalitatea formei procedurale nerespectate.

Este de menţionat că în privinţa nulităţii necondiţionate a actului de procedură nu prezintă vreo relevanţă caracterul prezumat sau nu al vătămării, din moment ce aceasta nu reprezintă o condiţie pentru incidenţa sancţiunii.

4. Vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului de procedură.

Potrivit art. 177 alin. (1) NCPC, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură, în conformitate cu art. 177 alin. (2) NCPC, nulitatea nu poate fi acoperită dacă se produce sau subzistă o vătămare.

Prin urmare, dacă vătămarea poate fi înlăturată printr-o altă modalitate, actul de procedură nu va fi anulat. Spre exemplu, dacă minuta este semnată de judecător, nulitatea hotărârii judecătoreşti decurgând din nesemnarea acesteia de către acelaşi judecător poate fi acoperită prin semnarea sa ulterioară.

în situaţia în care instanţa dispune refacerea în întregime a actului de procedură, nu suntem în prezenţa înlăturării vătămării, ci instanţa trebuie să dispună mai întâi anularea actului, iar apoi efectuarea aceluiaşi act de procedură cu respectarea formelor prevăzute de lege. Spre exemplu, dacă partea nu a fost legal citată la efectuarea expertizei pentru efectuarea căreia era nevoie de o lucrare la faţa locului, motiv pentru care nu s-a prezentat, instanţa, la solicitarea părţii respective, va dispune anularea raportului de expertiză, urmând a dispune refacerea probei, cu obligaţia expertului de a se conforma dispoziţiilor art. 335 alin. (1) NCPC.