Art. 179 Noul Cod de Procedură Civilă Efectele nulităţii Nulitatea actelor de procedură
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Nulitatea actelor de procedură
Nulitatea actelor de procedură
Art. 179
Efectele nulităţii
(1) Actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui.
(2) Dacă este cazul, instanţa dispune refacerea actului de procedură, cu respectarea tuturor condiţiilor de validitate.
(3) Desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.
(4) Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.
| ← Art. 178 Noul Cod de Procedură Civilă Invocarea nulităţii... | Art. 180 Noul Cod de Procedură Civilă Stabilirea termenelor... → |
|---|
Citește mai mult
nerespectarea cerinţelor legale, va fi considerat un act valabil.Un act de procedură declarat nul de către instanţa judecătorească pentru motive de nulitate absolută sau anulat pentru motive de nulitate relativă va fi desfiinţat în tot sau în parte, neproducându-şi efectele juridice în măsura desfiinţării. Ca exemplu de nulitate parţială, hotărârea judecătorească poate fi casată şi în parte, în caz de admitere a recursului declarat împotriva sa, potrivit art. 496 alin. (2) NCPC.
Sancţiunea nulităţii actului de procedură operează retroactiv, efectele acestei sancţiuni producându-se de la momentul efectuării actului de procedură respectiv, iar nu de la data declarării nulităţii sale de către instanţa judecătorească.
2. Refacerea actului de procedură. După declararea nulităţii actului de procedură, instanţa de judecată, dacă este cazul, va putea dispune refacerea acestuia, cu respectarea tuturor condiţiilor de validitate (spre exemplu, refacerea unei expertize după anularea raportului de expertiză întocmit cu nelegala citare a părţii care a invocat nulitatea). Refacerea actului de procedură se dispune, de regulă, de către aceeaşi instanţă, în măsura în care nu s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei şi nulitatea este susceptibilă de a fi pronunţată de către aceasta, neconstituind o remediere a unei greşeli de judecată statuate într-o încheiere interlocutorie.
Dacă nulitatea este declarată de către o instanţă de apel prin admiterea căii de atac, actele de procedură vor fi refăcute de către aceasta, în condiţiile anulării hotărârii primei instanţe şi judecării procesului de către instanţa de apel, prin evocarea fondului. Aceeaşi este şi situaţia în care instanţa de apel îşi constată propria competenţă de judecare a cauzei în primă instanţă, potrivit art. 480 alin. (5) NCPC, sau când există un alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, potrivit art. 480 alin. (6) NCPC.
Dacă însă instanţa de apel, anulând hotărârea primei instanţe, va trimite cauza spre rejudecare acesteia, prima instanţa va fi aceea care va proceda la refacerea actului de procedură. De asemenea, dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţă a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei competente, potrivit art. 480 alin. (4) NCPC, aceasta din urmă procedând la refacerea actului.
Similar se va proceda şi în ipoteza recursului, refacerea actului de procedură urmând a fi în sarcina instanţei de recurs sau a altei instanţe, după cum casarea este cu reţinere sau trimitere.
3. Anularea actelor de procedură subsecvente. Potrivit art. 179 alin. (3) NCPC, care constituie o preluare a art. 106 alin. (1) CPC 1865, desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, daca acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.
Dacă actul de procedură subsecvent este independent faţă de actul de procedură declarat nul, acesta îşi va menţine valabilitatea (spre exemplu, nulitatea procedurii de citare a unei părţi la un termen la care a fost audiat un martor nu atrage nulitatea raportului de expertiză întocmit ulterior).
Dacă însă actul de procedură subsecvent este relaţionat de un act anterior, declararea nulităţii acestuia va atrage şi nulitatea actului următor (spre exemplu, nulitatea minutei decurgând din nesemnarea acesteia de către judecători va atrage şi nulitatea hotărârii judecătoreşti redactate în baza acesteia).
Deşi articolul menţionat se referă numai la răsfrângerea nulităţii asupra actelor de procedură posterioare, nulitatea unui act de procedură poate antrena chiar şi nulitatea unor acte anterioare (spre exemplu, nulitatea hotărârii decurgând din faptul că a fost pronunţată de alţi judecători decât cei care au participat la dezbaterea în fond a pricinii se răsfrânge şi asupra dezbaterilor, deşi acestea s-au desfăşurat cu respectarea cerinţelor legale, iar neregularitatea procedurală a intervenit numai cu prilejul deliberării şi pronunţării).
4. Efecte decurgând din natura proprie a actului de procedură. Nulitatea lipseşte actul de efectele sale în ceea ce priveşte funcţia sa procedurală, dar, dacă actul cuprinde manifestări de voinţă, declaraţii sau constatări de fapt, acestea îşi vor produce efectele [o cerere de chemare în judecată anulată poate fi folosită ca o mărturisire extrajudiciară ori poate servi ca un început de dovadă scrisă; un înscris autentic declarat nul pentru vicii de formă păstrează puterea doveditoare a unui înscris sub semnătură privată sau, după caz, constituie început de dovadă scrisă, prin raportare la art. 271 alin. (2) NCPC; nulitatea pentru necompetenţă nu aduce, de regulă, atingere probelor administrate în instanţa necompetentă, potrivit art. 137 NCPC etc.