Art. 187 Noul Cod de Procedură Civilă Încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului. Sancţiuni Nulitatea actelor de procedură
| Comentarii |
|
Nulitatea actelor de procedură
Art. 187
Încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului. Sancţiuni
(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice;
b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;
c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi;
d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;
e) contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video;
f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii;
2. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:
a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor;
b) neaducerea, la termenul fixat de instanţă, a martorului încuviinţat, de către partea care, din motive imputabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie;
c) neprezentarea avocatului, care nu şi-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asistă partea ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului;
d) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute;
e) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;
f) neprezentarea unui înscris sau a unui bun de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă;
g) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica, din motive imputabile ei, la cererea instanţei şi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei;
h) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură;
i) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei.
(2) Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin.
| ← Art. 186 Noul Cod de Procedură Civilă Repunerea în termen... | Art. 188 Noul Cod de Procedură Civilă Alte cazuri de... → |
|---|
în ceea ce priveşte porţile, potrivit art. 10 alin. (1) NCPC, acestea au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia. în aceeaşi ordine de idei, drepturile procesuale trebuie exercitate cu
Citește mai mult
bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi, în raport de art. 12 alin. (1) NCPC. Totodată, partea care nu-şi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde în condiţiile alin. (2) al art. 12 NCPC.De asemenea, în ceea ce priveşte terţii, în conformitate cu art. 11 NCPC, orice persoană este obligată, în condiţiile legii, să sprijine realizarea justiţiei. Cel care, fără motiv legitim, se sustrage de la îndeplinirea acestei obligaţii poate fi constrâns să o execute sub sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare şi, dacă este cazul, a unor daune-interese.
Este de semnalat faptul că pct. 1 al alin. (1) din art. 187 NCPC prevede abaterile judiciare constând în exercitarea abuziva de către părţi a unor drepturi procesuale, în timp ce pct. 2 al aceluiaşi alineat enumeră abaterile judiciare reprezentate de nerespectarea de către părţi sau terţi a unor obligaţii procesuale.
Amenda judiciară este instituită de lege pentru a asigura garanţiile desfăşurării unui proces echitabil, pentru a preveni tergiversarea acestuia sau pentru a contribui la demersul judiciar de aflare a adevărului prin administrarea corespunzătoare şi în termen util a probatoriului.
Astfel, amenda judiciară are funcţie preventivă, constând într-un efect inhibitor exercitat asupra subiectelor de drept, determinându-le să respecte regulile de desfăşurare a procesului civil, precum şi funcţie sancţionatorie, amenda fiind o sarcină pecuniară impusă celui sancţionat, în măsura în care prima funcţie nu şi-a dovedit eficienţa.
Caracterul judiciar al amenzii decurge din faptul că o atare măsură se dispune de către instanţa judecătorească.
2. Exercitarea abuzivă de către părţi a unor drepturi procesuale. Subliniem aspectul că abaterile judiciare menţionate la art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a)-e) NCPC sunt preluări, cu uşoare modificări, ale art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a)-f) CPC 1865.
a) Astfel, lit. a) de la pct. 1 alin. (1) al art. 1081 CPC 1865 a fost nuanţată în actualul cod, în sensul accentuării faptului că numai pentru introducerea, cu rea-credinţă, a unei cereri principale, accesoriiadiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice, poate fi aplicată amenda judiciară, iar nu pentru orice fel de cerere dedusă spre soluţionare instanţei judecătoreşti (spre exemplu, cerere de probatorii).
Caracterul vădit netemeinic al cererii este lăsat la aprecierea instanţei judecătoreşti (spre exemplu, introducerea unei cereri de chemare în judecată având ca obiect restituirea unui împrumut, în condiţiile în care suma împrumutată a fost plătită de pârât reclamantului personal, anterior promovării procesului, în scopul obţinerii unei noi plăţi,
reclamantul fiind în deplină cunoştinţă de cauză; reiterarea unui recurs de mai multe ori împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti, după ce primul a fost deja soluţionat etc.). Soluţia de respingere a unei cereri în justiţie nu este prin ea însăşi dovada certă a săvârşirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din aprecierea circumstanţelor cauzei.
b) Abaterea judiciară prevăzută la lit. e) a pct. 1 alin. (1) art. 1081 CPC 1865 a fost completată în noul cod cu teza contestăriicu rea-credinţâ, a autenticităţii unei înregistrări audio sau video, aceasta fiind circumscrisă în mod expres mijloacelor materiale de probă, potrivit art. 341 alin. (2) NCPC. De asemenea, pentru existenţa abaterii judiciare, spre deosebire de reglementarea anterioară, noul cod a stipulat expres ca cel care contestă scrierea sau semnătura unui înscris sau autenticitatea unei înregistrări trebuie să fie însuşi autorul său.
c) Noul cod prevede ca abatere judiciară refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medieriiîn situaţiile în care a acceptat, potrivit legii. Astfel, în conformitate cu art. 227 alin. (3) NCPC, în cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.
Este de menţionat faptul că, în ipoteza cererilor în justiţie, de recuzare sau de strămutare ori a celorlalte cereri menţionate la pct. 1 din articolul analizat, dacă acestea sunt formulate de către avocat sau un alt reprezentant al părţii, persoana care va fi sancţionată cu amendă judiciară este partea, iar nu reprezentantul său, întrucât dreptul procesual a fost exercitat de acesta în numele şi pe seama părţii, iar nu în nume propriu.
3. Nerespectarea de către părţi sau terţi a unor obligaţii procesuale. în ceea ce priveşte pct. 2 de la alin. (1) al art. 187 NCPC, acesta reia, în principiu, abaterile judiciare prevăzute în art. 1081 alin. (1) pct. 2 CPC 1865.
a) Prin excepţie, noul cod introduce la lit. b) de la pct. 2 al alin. (1) ca abatere judiciară/apta de neaducere, la termenul fixat de instanţâ, a martorului încuviinţat, de către partea care, din motive imputabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Această prevedere a fost instituită în condiţiile stipulării exprese în noul cod a posibilităţii părţilor de a aduce martorii încuviinţaţi chiar fără a fi citaţi, ceea ce presupune că la termenul de încuviinţare a probei testimoniale instanţa nu a dispus citarea martorilor, ci a luat act de declaraţia părţii în sensul că înţelege să prezinte martorii la termenul de judecată stabilit pentru administrarea probei. în aceste condiţii, în care martorii nu au fost citaţi, instanţa nu are posibilitatea să le aplice o amendă judiciară în caz de nepre-zentare, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) NCPC, întrucât se presupune că nu au fost încunoştinţaţi de administrarea acestei probe, însă va putea să amendeze partea care a declarat că îi va aduce la termenul pentru audiere, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. b) NCPC
b) La lit. c) de la pct. 2 al alin. (1) din articolul analizat se prevede implicit obligaţia avocatului unei părţi de a-şi asigura substituirea de către un alt avocat, atunci când este în imposibilitate de prezentare; în caz de nerespectare a acestei sarcini, în măsura în care s-a cauzat amânarea judecării procesului, avocatul este pasibil de plata unei amenzi judiciare. Spre deosebire de situaţia în care avocatul formulează, spre exemplu, cu rea-credinţă, o cerere de recuzare, caz în care partea este cea sancţionată, în ipoteza lit. c) analizate amenda judiciară se aplică avocatului, întrucât prin această prevedere codul sancţionează propria faptă a avocatului de a nu-şi asigura substituirea şi de a cauza amânarea nejustificată a procesului.
c) Fapta de nerespectore de către agenţii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la îndeplinirea efectivă a executării silite, prevăzută de art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. c1) CPC 1865, nu mai figurează printre abaterile disciplinare stabilite de art. 187 NCPC, însă apreciem că o atare faptă poate fi inclusă în art. 188 alin. (2) NCPC, care menţionează generic faptul că nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancţionează cu amendă judiciară.
4. Condiţiile aplicării amenzii judiciare. Amenda judiciară poate fi dispusă de către instanţa de judecată atât împotriva unei părţi litigante, cât şi împotriva unui terţ, în măsura în care sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana acestora.
Astfel, o primă condiţie pentru aplicarea amenzii judiciare vizează existenţa unei fapte ilicite constând în abaterea judiciară prevăzută în mod expres de lege, neexistând posibilitatea pentru instanţa judecătorească să dispună aplicarea unei amenzi judiciare pentru o altă faptă în afara celor stipulate legal.
Pentru aplicarea unei amenzi judiciare, este necesar, de asemenea, ca fapta sâ fie săvârşită cu vinovăţie, care în ipotezele descrise de pct. 1 al alin. (1) din art. 187 NCPC îmbracă forma intenţiei directe, concluzie ce transpare din utilizarea în text a cuvintelor „rea-credinţă" şi „refuz", în cazurile prevăzute la pct. 2 al aceluiaşi articol vinovăţia putând fi manifestată şi în forma culpei sau a intenţiei indirecte.
Este de menţionat dispoziţia cuprinsă în art. 187 alin. (2) NCPC, care prevede că amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă alin. (1) pct. 2, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin.
Ca atare, existenţa unor motive temeinice, apreciate în concret de către instanţă, constituie cauze exoneratoare de răspundere în acest caz. înlăturarea răspunderii priveşte exclusiv persoanele menţionate la pct. 2 de la alin. (1) al art. 187 NCPC, întrucât în sarcina acestora au fost trasate de lege sau de către instanţă obligaţii procedurale ce nu au putut fi aduse la îndeplinire, în cazul faptelor prevăzute la pct. 1 al aceluiaşi alineat fiind vorba despre exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, în privinţa cărora nu se poate conchide că ar fi rezultatul unor motive temeinice.
în cazul amenzii judiciare, prejudiciul săvârşit prin abaterea judiciară aparţine statului şi vizează afectarea procesului de înfăptuire a justiţiei, ca serviciu public.
Aplicarea amenzii judiciare este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei judecătoreşti, care apreciază în concret, în funcţie de circumstanţele cauzei, prefigurând consecinţele pe care le-ar putea produce amenda asupra conduitei subiectelor de drept susceptibile de sancţionare, dacă este sau nu cazul să dispună o atare măsură ori doar să avertizeze subiectul respectiv asupra riscului aplicării unei amenzi judiciare în caz de neconformare.