Art. 183 Noul Cod de Procedură Civilă Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere Nulitatea actelor de procedură

CAPITOLUL III
Nulitatea actelor de procedură

Art. 183

Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere

(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.

(2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 183 Noul Cod de Procedură Civilă Actele depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri de deţinere Nulitatea actelor de procedură




Alin 16.03.2020
Atentie articolul nu este actualizat cf. Legii 310/2018
Răspunde
paco 9.12.2013
Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, precum şi la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere, în ultimele două cazuri dacă acesta este locul unde se află partea, este socotit a fi făcut în termen, chiar dacă actul va primi viză de înregistrare la instanţa judecătorească căreia îi este destinat ulterior datei de împlinire a termenului în care trebuia îndeplinit.

Prevederea vizând considerarea ca făcut în termen a actului
Citește mai mult depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este una cu caracter de noutate legislativă şi are importanţă deosebită prin prisma aprecierii prescripţiei extinctive sau a decăderii.

Articolul 183 NCPC constituie o facilitate prevăzută de lege în sprijinul celor care nu pot sau cărora le este dificil să ajungă la sediul instanţei în vederea depunerii actului de procedură respectiv.

Recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului de către partea interesată, motiv pentru care acestea trebuie ataşate la dosar încât instanţa să aibă posibilitatea să aprecieze asupra respectării termenului procedural.

Potrivit dispoziţiilor art. 159 NCPC, sub sancţiunea nulităţii, citaţia şi celelalte acte de procedură vor fi înmânate părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. în reglementarea anterioară, prevederea similară [art. 89 alin. (1) teza I CPC 1865] viza exclusiv citaţia, iar nu şi celelalte acte de procedură. întrucât nu exista o dispoziţie expresă care să reglementeze obligaţia comunicării întâmpinării către cealaltă parte, se ridica problema dacă înregistrarea la dosar a întâmpinării, cu o zi înaintea termenului de judecată, deschidea posibilitatea părţii adverse de a solicita amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoştinţă de întâmpinare, în condiţiile în care aceasta fusese predată oficiului poştal cu respectarea termenului legal procedural de 5 zile înaintea termenului de judecată.

Soluţiile date de practica judiciară erau diferite: într-o opinie, se considera că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu respectarea termenului legal şi, ca atare, cererea de amânare a judecării cauzei era lipsită de fundament legal, în timp ce într-o altă opinie, la care ne-am raliat, o atare cerere de amânare a judecării cauzei era apreciată drept întemeiată, raţiunea instituirii de către legiuitor a termenului fiind tocmai aceea de a da posibilitatea părţii adverse să ia cunoştinţă de cuprinsul întâmpinării, iar, în cazul de faţă, o atare posibilitate nu exista, astfel încât respingerea cererii de amânare ar fi contrave-nit însăşi raţiunii reglementării legale-întâmpinarea era considerată depusă în termen, încuviinţându-se totodată cererea de amânare a judecării cauzei pentru a se lua cunoştinţă de întâmpinare.

în prezent, art. 159 NCPC a înlăturat această controversă, întrucât, independent de faptul că întâmpinarea a fost depusă în termen la oficiul poştal, aceasta trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.
Răspunde