Art. 197 Noul Cod de Procedură Civilă Timbrarea cererii Cererea de chemare în judecată Sesizarea instanţei de judecată

1. Definiţia, clasificarea taxelor judiciare de timbru şi domeniul de aplicare a legislaţiei speciale în materie. Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil, fără posibilitatea îngrădirii nelimitate a accesului liber la justiţie.

Acest acces la justiţie poate fi limitat prin impunerea de către stat a unei restricţii financiare, dictate de exigenţele unei bune administrări şi funcţionări a justiţiei, ca serviciu public.

în cauza Weissman şi alţii c. României, C.E.D.O. a

Citește mai mult

apreciat că o limitare a accesului la justiţie este conformă dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului numai dacă tinde către un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat. De asemenea, Curtea a stabilit că „dreptul de acces la o instanţă" garantat de art. 6 din Convenţie „se pretează unor limitări, deoarece, prin însăşi natura sa, el impune o reglementare din partea statului, care poate să aleagă mijloacele pe care să le utilizeze în acest scop". în această privinţă, Curtea reaminteşte în cauza Larco şi alţii c. României131 că ea nu a exclus niciodată ipoteza conform căreia interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă.

Dreptul privind accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, nu presupune însâ gratuitatea acestuia, aspect stabilit de Curtea Constituţională, care a reţinut că instituirea taxei judiciare de timbru este o aplicare a principiului consacrat de art. 56 din Constituţie, potrivit căruia „cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".

Prin urmare, stabilirea de către stat în sarcina justiţiabililor a obligaţiei de plată a unei taxe judiciare de timbru nu reprezintă o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiţie, în măsura în care scopul instituirii acesteia îl reprezintă buna funcţionare a justiţiei, iar cuantumul său nu este excesiv, neimpunând justiţiabilului o sarcină exorbitantă de natură a leza dreptul acestuia în substanţa sa. Curtea europeană a statuat cu titlu de principiu în cauza Weissman şi alţii c. României că „suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor unui caz dat, înţelegând aici şi solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii prin care restricţia în chestiune îi este impusă, este un factor de care trebuie ţinut cont pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie, sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns în aşa măsură încât este afectat în însăşi substanţa sa".

2. Persoanele cărora le incumbă obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru în procesul civil. Plata şi modul de contestare a taxei judiciare de timbru. Justiţiabilii, părţi în proces, indiferent că sunt persoane fizice sau persoane juridice, sunt, de principiu, plătitori ai taxelor judiciare de timbru.

în cazul cererii de chemare în judecată formulate pe cale principală, taxa judiciară de timbru va fi avansată de către reclamant, în cazul cererii reconvenţionale taxa judiciară de timbru va fi avansată de către pârâtul-reclamant, în cazul cererii de intervenţie voluntară principală taxa judiciară de timbru va fi avansată de către intervenient, iar în cazul cererii de chemare în garanţie taxa judiciară de timbru va fi avansată de către partea care a formulat-o.

Urmând regulile generale în materie de executare a obligaţiilor statuate în dispoziţiile art. 1472 NCC, potrivit cărora plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terţ în raport cu acea obligaţie, plata taxelor judiciare de timbru poate fi făcută de orice persoană interesată şi chiar de o persoană neinteresată, nefiind o obligaţie cu caracter strict personal.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 din OUG 80/2013, în cazul cererilor sau al acţiunilor introduse în comun de mai multe persoane, dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună sau dacă drepturile ori obligaţiile lor au aceeaşi cauză sau dacă între ele există o strânsă legătură, taxa judiciară de timbru se datorează în solidar.

Dispoziţiile legale menţionate anterior privesc ipoteza coparticipării procesuale active, când calitatea de reclamant este deţinută de două sau mai multe persoane, în sarcina acestora existând obligaţia de a achita în solidar o singură taxă judiciară de timbru aferentă cererii formulate.

în situaţia în care coparticiparea procesuală este pasivă, unicului reclamant îi incumbă obligaţia de a achita o singură taxă judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, chiar dacă aceasta este formulată în contradictoriu cu mai mulţi pârâţi.

în caz de coparticipare procesuală activă, dacă unul dintre reclamanţi achită în întregime taxa judiciară de timbru, are posibilitatea de a se îndrepta împotriva celorlalţi, chiar înainte de soluţionarea procesului, pentru a solicita partea lor din suma reprezentând taxa judiciară de timbru, în temeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit ori al mandatului sau al gestiunii de afaceri (de exemplu, în cazul unei cereri în dezbaterea unei succesiuni, dacă unul dintre moştenitori a achitat integral taxa de timbru aferentă acestei acţiuni, are dreptul să solicite celorlalţi moştenitori restituirea sumei achitate în plus, proporţional cu cota succesorală ce se cuvine fiecăruia din moştenirea dezbătută).

Potrivit art. 40 din OUG 80/2013 care a abrogat Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local „Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru“, al unităţii administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social. Costurile operaţiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.

Dacă persoana care datorează taxa judiciară de timbru nu are nici domiciliul, nici reşedinţa ori, după caz, sediul în România, taxa judiciară de timbru se plăteşte în contul bugetului local al unităţii administrativ teritoriale în care se află sediul instanţei la care se introduce acţiunea sau cererea (alin. 2 din OUG 80/2013).

Dovada plăţii taxei de timbru se depune în original la dosar, iar nu în copie certificată de parte conform cu originalul, pentru a putea fi anulată de instanţă spre a nu fi folosită într-un alt dosar. Dacă partea nu depune la dosar originalul dovezii plăţii taxei de timbru, ci o copie a acesteia, instanţa îi va pune în vedere obligaţia depunerii originalului, sub sancţiunea suspendării cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) NCPC, iar nu a anulării cererii ca netimbrate, această ultimă sancţiune intervenind numai pentru neplata taxelor judiciare de timbru datorate.

Instanţa învestită cu soluţionarea cererii va proceda la anularea taxei de timbru achitate, făcând menţiune în acest sens pe originalul dovezii plăţii (anulat, data şi semnătura judecătorului). Anularea are semnificaţia faptului că taxa de timbru achitată a fost folosită spre soluţionarea dosarului respectiv.

Potrivit art. 30 din OUG 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă.

3. Valoarea la care se calculează taxa de timbru în cazul cererilor evaluabile în bani.

Taxele judiciare de timbru se stabilesc în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.

Sunt considerate acţiuni şi cereri evaluabile în bani cele al căror obiect este un drept patrimonial care poate fi evaluat pecuniar.

în cadrul acţiunilor evaluabile în bani se includ, cu titlu exemplificativ, cererile în pretenţii fundamentate pe răspundere civilă delictuală, răspundere civilă contractuală sau fapt juridic licit (gestiunea intereselor altei persoane, plată nedatorată, îmbogăţirea fără just temei), cererile având ca obiect o obligaţie de a face cu caracter patrimonial (spre exemplu, obligaţia de a efectua o lucrare ce poate fi evaluată pecuniar, de a preda un bun mobil evaluabil), acţiunea în revendicare, cererile de ordonanţă preşedinţială al căror obiect este evaluabil în bani (spre exemplu, cererea de ordonanţă preşedinţială având ca obiect repararea unui şanţ colector al apelor pluviale) etc.

Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se stabileşte de către reclamant în cuprinsul său, potrivit dispoziţiilor art. 194 lit. c) NCPC.

Evaluarea se face în condiţiile art. 98 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil, taxa de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a bunului imobil. Dacă valoarea impozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va face prin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare.

în legătură cu posibilitatea contestării valorii obiectului litigiului, în literatura de specialitate s-a susţinut că, în măsura în care evaluarea acestuia nu ar fi în legătură directă cu soluţionarea fondului pretenţiei, s-ar putea contesta evaluarea făcută de reclamant. Astfel, dacă cererea de chemare în judecată reprezintă o acţiune în revendicare a unui imobil, stabilirea valorii acestuia nu influenţează soluţia pe fondul cauzei, care va depinde exclusiv de dovedirea sau nu a dreptului de proprietate asupra imobilului, iar nu de evaluarea acestuia. în schimb, dacă reclamantul solicită prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, indiferent cu ce titlu, atunci nu s-ar mai putea contesta evaluarea reclamantului, întrucât valoarea obiectului litigiului nu poate fi disociată de fondul pretenţiei.

4. Calculul taxei judiciare de timbru este calculat conform formulelor indicate la art. 2 din OUG 80/2013 și taxelor fixe pentru diverse tipuri de acțiuni precizate în același act normativ.

Menţionăm că mecanismul de stabilire a taxelor judiciare de timbru reglementat prin dispoziţiile art. 2 din OUG 80/2013 se aplică la o bază de calcul ce reprezintă valoarea fiecărui capăt de cerere evaluabil în bani, iar nu valoarea globală a cererii determinată ca urmare a însumării valorii tuturor capetelor de cerere formulate printr-un act unic de sesizare a instanţei. Când o acţiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel.

Aspectul semnalat prezintă o reală importanţă practică, determinată de preferinţa legiuitorului pentru un algoritm de calcul al taxelor judiciare de timbru proporţional pe tranşe, alcătuit din îmbinarea unor cote fixe şi procentuale aflate în creştere progresivă pe măsura majorării valorii obiectului cererii, calcul care conduce la obţinerea unor rezultate diferite.

De asemenea, subliniem că, deşi soluţia transpare cu evidenţă din normele legale incidente în materia taxelor judiciare de timbru, cu prevalenţă atunci când se formulează mai multe capete de cerere având obiect diferit ca natură juridică (spre exemplu, primul capăt de cerere are ca obiect revendicarea unui imobil, iar cel de-al doilea capăt de cerere are ca obiect despăgubiri sau primul capăt de cerere are ca obiect nulitatea unui act juridic, iar cel de-al doilea capăt de cerere, formulat în subsidiar, are ca obiect rezoluţiunea unui act juridic ori primul capăt de cerere are ca obiect nulitatea unui act juridic, iar cel de-al doilea nulitatea unui alt act juridic), ea este uneori ignorată în practica judiciară atunci când se formulează mai multe capete de cerere având ca obiect pretenţii, din care unele reprezintă principalul, iar altele accesoriul.

Aşadar, atunci când reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani reprezentând debit principal şi la plata unei alte sume de bani reprezentând debit accesoriu, constând în penalităţi de întârziere sau, după caz, dobândă legală, instanţa va determina taxa judiciară de timbru aplicând sistemul proporţional pe tranşe în raport de fiecare dintre cele doua capete de cerere, iar nu raportat la valoarea lor însumată.

Dacă reclamantul solicită, în afara debitului principal, şi plata dobânzilor de la data la care acestea au început să curgă şi până la data plăţii efective, atunci acesta va trebui, de asemenea, să calculeze şi să indice valoarea dobânzilor de la data la care acestea au început să curgă şi până la data înregistrării cererii, pentru a se putea stabili taxa de timbru, în timp ce dobânzile de la data înregistrării cererii la data plăţii efective nu vor fi luate în calcul la stabilirea taxei de timbru, ci numai la pronunţarea hotărârii.

Regulile menţionate în art. 98 alin. (1) şi (2) NCPC vizează exclusiv determinarea competenţei şi nu pot fi extinse şi în materia timbrării.

5. Consideraţii privind timbrajul căilor de atac a apelului şi a recursului. Cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă, dar nu mai puţin de 20 lei sau din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puţin de 20 lei. Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1–7 din Codul de procedură civilă. În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.

Taxa de timbru aferentă apelului şi recursului se va stabili prin raportare la taxa judiciară de timbru datorată, potrivit legii, pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani soluţionată de prima instanţă, iar nu la taxa judiciară de timbru achitată în mod efectiv de parte în primă instanţă, întrucât există posibilitatea ca aceasta să nu fi plătit o taxă judiciară în cuantum legal, iar prima instanţă să fi trecut la soluţionarea cauzei, neglijând acest aspect.

De altfel, dispoziţiile art. 38 din OUG 80/2013 prevăd că în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.

6. Sancţiunea ce intervine în cazul neîndeplinirii obligaţiei de timbrare a cererii de chemare în judecată. Potrivit art. 197 teza a ll-a NCPC, netimbrarea sau timbrarea insuficientă a cererii de chemare în judecată, în ipoteza în care aceasta este supusă timbrării, atrage anularea sa, în condiţiile legii.

Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

Excepţia netimbrării sau insuficientei timbrări a cererii este o excepţie de procedură, peremptorie, dar care începe cu un efect dilatoriu, şi absolută.

Astfel, această excepţie este o excepţie de procedură, întrucât prin intermediul său se invocă neregularitatea de ordin procedural vizând timbrarea.

Excepţia are caracter peremptoriu, în sensul că admiterea acesteia conduce la anularea cererii şi, ca atare, la împiedicarea judecăţii fondului cauzei. Totuşi, această excepţie are iniţial caracter dilatoriu, în sensul că instanţa acordă un termen pentru executarea obligaţiei de plată a taxelor judiciare de timbru (prin urmare, la început, excepţia tinde numai la întârzierea judecăţii fondului cauzei) şi numai în măsura în care partea nu-şi îndeplineşte această obligaţie la termenul acordat, instanţa dispune admiterea excepţiei şi anularea cererii, ca netimbrate sau insuficient timbrate.

Totodată, excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare are caracter de ordine publică, fiind o excepţie absoluta. Prin urmare, aceasta poate fi invocată de orice parte interesata, de procuror sau de instanţâ din oficiu. Totuşi, excepţia de netimbrare sau de insuficientă timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate avea ca efect anularea acesteia în calea de atac a apelului sau a recursului.

Astfel, în ceea ce priveşte constatarea de către instanţele învestite cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare a neplăţii taxelor de timbru în fazele procesuale anterioare, acestea nu pot anula cererea de chemare în judecată, ca insuficient timbrată, ci pot dispune obligarea părţii la plata taxei de timbru restante, prin hotărâre care constituie titlu executoriu. Explicaţia rezidă în faptul că taxele de timbru reprezintă contravaloarea serviciului prestat, iar, din moment ce prima instanţă a procedat la judecată şi a pronunţat o hotărâre, acţiunea parcurgând o etapă procesuală, cu influenţă directă asupra patrimoniilor părţilor, este just ca acest serviciu să fie taxat.

Consecinţa admiterii excepţiei de netimbrare sau de insuficientă timbrare a cererii o constituie anularea acesteia, ca netimbrată, respectiv ca insuficient timbrată. Nulitatea acestui act de procedură este o nulitate absolută, necondiţionată de existenţa unei vâtâmâri, ce nu intervine de drept şi ca atare trebuie pronunţată de câtre instanţâ.

în ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a excepţiilor procesuale, având în vedere că excepţia netimbrării sau insuficientei timbrări a cererii vizează legala sesizare a instanţei şi constituie plata serviciului ce urmează a fi prestat de aceasta, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra sa.

Astfel, excepţia netimbrării sau insuficientei timbrări a cererii va avea prioritate de soluţionare faţă de excepţia inadmisibilităţii decurgând din lipsa procedurii prealabile, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă sau de exerciţiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active sau pasive, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei de interes etc.

Opinii divergente s-au exprimat în practica judiciară în ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a excepţiei de netimbrare şi a excepţiei de necompetenţă a instanţei.

într-o primă opinie, exprimată în mod constant, deopotrivă, în doctrina şi în practica judiciară, s-a arătat că prioritară este soluţionarea excepţiei de netimbrare a cererii, întrucât aceasta priveşte legalitatea învestirii instanţei, astfel că nu se pot pune în discuţia părţilor alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare înainte de satisfacerea taxelor de timbru.

într-o a doua opinie, se va soluţiona mai întâi excepţia de necompetenţă a instanţei, deoarece, potrivit art. 105 alin. (1) CPC 1865 (art. 176 pct. 3 NCPC), actele de procedură săvârşite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sauprivată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege, nulitatea incidenţă nefiind condiţionată de producerea vreunei vătămări, fiind suficient ca actul de procedură să aparţină unei instanţe necompetente. Astfel, dacă instanţa necompetentă ar analiza cu prioritate problema timbrării iar hotărârea sa, prin care s-a admis această excepţie, este atacată cu apel sau cu recurs, prin care se formulează critici atât cu privire la modul de soluţionare a excepţiei privitoare la timbrare, cât şi a necompetenţei, instanţa de control judiciar, obligată să analizeze ambele critici, constatând că instanţa care a pronunţat hotărârea a fost necompetentă, este datoare, faţă de dispoziţiile art. 297 alin. (2), respectiv art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (61) şi art. 313 CPC 1865 [art. 480 alin. (4), respectiv art. 488 alin. (1) pct. 3, art. 497 şi art. 498 alin. (2) teza finală NCPC], să trimită pricina spre soluţionare instanţei judecătoreşti competente ori să respingă cererea ca inadmisibilă sau ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Apreciem că cea de-a doua opinie este cea justă, având în vedere că soluţia pronunţată de o instanţă necompetentă asupra excepţiei de netimbrare este susceptibilă de desfiinţare prin exerciţiul căilor de atac.

De asemenea, opinii divergente s-au susţinut şi în privinţa ordinii de soluţionare a excepţiei de netimbrare şi a excepţiei nelegalei compuneri sau constituiri a instanţei, caz în care apreciem că cea de-a doua excepţie are prioritate, pentru considerentul că o instanţă nelegal compusă sau constituită nu poate statua asupra niciunei probleme de drept.

Dacă partea solicită instanţei să ia act de solicitarea sa de renunţare la judecata cererii sau la dreptul dedus judecăţii în condiţiile în care cererea sa nu este legal timbrată, instanţa va pune în discuţie şi se va pronunţa cu prioritate asupra netimbrării sau insuficientei timbrări a cererii. Tot astfel, instanţa nu va lua act de tranzacţia părţilor şi ca atare nu va pronunţa o hotărâre de expedient, în măsura în care taxele judiciare de timbru nu au fost achitate.

Dacă părţile au fost legal citate şi nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către niciuna dintre ele, instanţa va dispune suspendarea judecăţii pentru lipsa acestora, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, chiar dacă cererea adiţională, de pildă, nu era legal timbrată, întrucât suspendarea în acest caz are caracter imperativ. Pentru aceleaşi motive, soluţia este identică pentru toate cazurile de suspendare legală de drept121. întrucât noul Cod de procedură civilă prevede anularea cererii pentru neplata taxelor judiciare de timbru în procedura reglementată de art. 200 NCPC, în proces nefiind stabilit încă primul termen de judecată cu citarea părţilor, suspendarea pentru lipsa acestora nu poate fi imaginată în cadrul procedurii menţionate.