Art. 201 Noul Cod de Procedură Civilă Fixarea primului termen de judecată Cererea de chemare în judecată Sesizarea instanţei de judecată
| Comentarii |
|
Sesizarea instanţei de judecată
SECŢIUNEA a 2-a
Cererea de chemare în judecată
Art. 201
Fixarea primului termen de judecată
(1) Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165.
(2) Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.
(3) În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.
(4) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.
(5) În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei.
(6) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 156.
| ← Art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă Verificarea cererii şi... | Art. 202 Noul Cod de Procedură Civilă Reprezentarea judiciară... → |
|---|
Rog raspuns.
Cu stima,
D.D
Codu
Citește mai mult
l prevede obligativitatea inserării în cuprinsul citaţiei a sancţiunii nedepunerii întâmpinării sau a nerespectării termenului de depunere a acesteia. Lipsa acestei menţiuni poate atrage nulitatea citaţiei şi a procedurii de citare în condiţiile dovedirii existenţei unei vătămări de către pârât, potrivit art. 175 alin. (1) NCPC.Noul cod a modificat termenul general pentru depunerea întâmpinării existent în reglementarea precedentă, acesta fiind în prezent de 25 de zile de la data comunicării cererii de chemare în judecată, iar nu de cel puţin 5 zile înaintea termenului stabilit pentru judecată, cum figura în art. 1141 alin. (2) CPC 1865.
Ori de câte ori legea nu prevede un termen distinct pentru depunerea întâmpinării, acesta va fi cel de 25 de zile de la data comunicării cererii de chemare în judecată. Spre exemplu, prin excepţie, potrivit art. 1018 alin. (3) NCPC, în procedura ordonanţei de plată debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată.
Este de menţionat faptul că grefierul de şedinţă este acela care procedează la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, urmărind totodată data depunerii
întâmpinării la dosar sau nedepunerea acesteia la expirarea termenului de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, prin cercetarea zilnică a alertelor din sistemul informatic ECRIS, anunţând judecătorul în vederea dispunerii măsurilor legale. Similar situaţiei vizând cererea de chemare în judecată, în funcţie de legalitatea comunicării, judecătorul fie va trece la următoarea etapă în cadrul derulării acestei proceduri preliminare acordării primului termen de judecată, fie va relua procedura de comunicare.
2. Comunicarea către reclamant a întâmpinării. Obligaţia de a depune răspuns la întâmpinare. După depunerea întâmpinării de către pârât, prin grija grefierului de şedinţă, în condiţiile menţionate anterior, aceasta se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
Spre deosebire de vechiul cod, actuala reglementare prevede în mod expres obligaţia comunicării întâmpinării către reclamant, precum şi obligaţia reclamantului de a formula un răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
Răspunsul reclamantului la întâmpinare nu este supus comunicării către pârât, fiind o excepţie de la regula comunicării actelor de procedură, pârâtul având posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acestuia prin consultarea dosarului. Ca atare, amânarea cauzei nu poate fi încuviinţată la solicitarea pârâtului de a lua cunoştinţă de răspunsul reclamantului la întâmpinare.
3. Fixarea primului termen de judecată. Potrivit art. 1034 alin. (1) din Regulament, după îndeplinirea procedurilor premergătoare prevăzute de lege, dacă constată îndeplinite condiţiile pentru stabilirea primului termen de judecată, completul de judecată fixează primul termen de judecată, dispunând citarea părţilor şi, după caz, alte măsuri pentru pregătirea judecăţii potrivit legii. Dosarul se predă de îndată grefierului de şedinţă care, în aceeaşi zi, introduce termenul în aplicaţia ECRIS.
Numai după finalizarea acestei etape preliminare a procesului, etapă în cadrul căreia părţile sunt încunoştinţate reciproc cu privire la pretenţiile lor, judecătorul va fixa, prin rezoluţie, primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.
Este de menţionat caracterul de noutate legislativă al acestor măsuri menite să scurteze durata proceselor, remarcându-se, totodată, şi faptul că termenul de judecată nu mai este stabilit în sistem computerizat, ci manual de către judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei.
Similar, în ipoteza în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2) al art. 201, la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.
în actuala reglementare, primul termen de judecată este considerat cel la care pentru prima dată se dispune citarea părţilor în vederea soluţionării cauzei.
Emiterea procedurilor de citare pentru primul termen de judecată şi ducerea la îndeplinire a celorlalte măsuri pentru pregătirea judecăţii se realizează de grefierul de şedinţă imediat după fixarea termenului de judecată, pentru cauzele urgente, sau în cel mult 5 zile lucrătoare, pentru celelalte cauze [art. 1034 alin. (2) din Regulament]. Preşedintele instanţei poate dispune ca activităţile prevăzute la alin. (2) să fie realizate de un grefier desemnat în acest scop la nivelul instanţei [art. 1034 alin. (3) din Regulament].
4. Procesele urgente. în procesele urgente, termenele pentru depunerea întâmpinării, formularea răspunsului reclamantului la întâmpinare, fixarea şi stabilirea primului termen de judecată pot fi reduse de judecători n funcţie de circumstanţele cauzei, dispoziţia legală reprezentând o excepţie de la regula conform căreia termenele procedurale legale sunt fixe, nefiind susceptibile de modificare.
Prin procese urgente trebuie avute în vedere nu numai cele pentru care legea prevede în mod expres o procedură de soluţionare urgentă, dar şi cele care implică, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, o atare urgenţă în tranşarea chestiunii litigioase, deşi legea nu le atribuie o procedură de soluţionare de urgenţă.
Reducerea acestor termene legale se poate dispune la cererea părţii interesate sau din oficiu de către judecător.
Părţile au, totodată, posibilitatea preschimbării termenului de judecatâ acordat, în condiţiile art. 230 NCPC.
Posibilitatea reducerii duratei primului termen de judecată se deosebeşte de instituţia preschimbării termenului, prima fiind incidenţă în ipoteza în care termenul de judecată nu a fost încă stabilit de judecător, iar cea de-a doua vizează modificarea datei calendaristice a unui termen deja fixat.
5. Situaţia pârâtului cu domiciliul în străinătate. în cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. în cuprinsul citaţiei pentru primul termen de judecată adresate pârâtului care se află în străinătate, trebuie să figureze în mod obligatoriu menţiunea vizând obligaţia stabilită în sarcina sa de a-şi alege un domiciliu procesual în România. în acest sens este necesar ca pentru primul termen de judecată procedura să fie legal îndeplinită, dovada fiind restituită la dosar cu menţiunile corespunzătoare.
Sancţiunea care intervine în situaţia în care pârâtul aflat în străinătate nu-şi îndeplineşte obligaţia menţionată anterior constă în faptul că, pentru termenele de judecată următoare, chiar dacă dovada îndeplinirii procedurii de citare nu ar fi restituită, aceasta să fie considerată legal îndeplinită, simpla recipisă de predare a scrisorii recomandate către poşta română fiind suficientă pentru legalitatea procedurii.