Art. 2 Noul Cod de Procedură Civilă Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă

1. Noul Cod de procedură civilă constituie un ansamblu complex de norme juridice prin care sunt reglementate ambele faze ale procesului civil, judecata şi executarea silita, în scopul înfăptuirii justiţiei în materie civilă.

Se impune menţionarea aspectului că nu orice proces civil parcurge atât faza judecăţii, cât şi pe aceea a executării silite, existând posibilitatea ca hotărârea judecătorească obţinută în urma epuizării primei faze să fie executată din iniţiativa proprie de către debitor, fără a fi necesar concursul organelor de executare silită, sau ca hotărârea respectiva sâ nu conţină

Citește mai mult

dispoziţii susceptibile de aducere la îndeplinire pe cale de executare silită. Totodată, beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti are posibilitatea să renunţe la valorificarea drepturilor recunoscute în cuprinsul acesteia, nedemarând procedura executării silite împotriva debitorului său.

Ca atare, obiectul noului Cod de procedură civilă este reprezentat de totalitatea normelor juridice care stabilesc cadrul şi regulile privind desfăşurarea celor două faze ale procesului civil, putând fi divizate, în consecinţă, în norme de procedură contencioasă şi necontencioasă, pe de o parte, şi în norme de executare silită, pe de altă parte.

Pornind de la prescripţiile primului alineat al articolului analizat, în care se prevede faptul că acest act normativ stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, codul ar impune clasificarea normelor de procedură civilă, după obiectul reglementării, în norme de competenţă, norme de procedură propriu-zise şi norme de executare silită, o atare enumerare fiind însă incompletă în lipsa adiţionării normelor de organizare judecătorească, care se regăsesc în cuprinsul său (spre exemplu, normele vizând compunerea şi constituirea completului de judecată).
încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei se judecă în primă instanţă potrivit regulilor prevăzute de dispoziţiile generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă, cu excepţiile prevăzute de această lege. Prin urmare, în lipsa acestor prevederi legale derogatorii, Codul de procedură civilă, ca drept comun, s-ar fi aplicat oricum în completarea dispoziţiilor legii speciale, însă normele juridice care şi-ar fi găsit aplicabilitatea ar fi fost cele ale procedurii contencioase, iar nu cele care reglementează procedura necontencioasă.

Se impune sublinierea aspectului că inclusiv codul este alcâtuit din norme generale, cu caracter de drept comun, şi norme speciale, derogatorii de la primele. Astfel, procedura necontencioasă se completează cu normele procedurii contencioase, potrivit art. 536 alin. (1) NCPC. De asemenea, procedurile contencioase speciale se completează cu normele procedurii contencioase generale.

Totodată, inclusiv în cadrul procedurii contencioase se regăsesc norme cu caracter general şi norme cu caracter special. Spre exemplu, dispoziţiile generale ale judecăţii în primă instanţă se aplică atât la cercetarea procesului, cât şi la dezbaterea în fond a cauzei, potrivit art. 236 NCPC, etapa scrisă şi etapa deliberării şi pronunţării hotărârii fiind reglementate de norme proprii.

2. Aplicabilitatea Codului de procedură civilă în alte materii. în al doilea rând, în afara caracterului de procedură de drept comun în materie civilă, codul este aplicabil şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.

Cu titlu exemplificativ, în conformitate cu art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dispoziţiile acestei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă reiese cu evidenţă din prevederile art. 2 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, Codul de procedură fiscală constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, însă, unde acest cod nu dispune, se vor aplica prevederile Codului de procedură civilă.

De asemenea, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Noul Cod de procedură civilă se va aplica şi în materie penală, pentru aspecte nereglementate în mod expres de Codul de procedură penală. Astfel, acţiunea civilă în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor provocate prin infracţiune şi se soluţionează potrivit normelor de drept material şi procesual civil, în măsura în care nu există dispoziţii derogatorii în această privinţă în Codul de procedură penală.

Spre exemplu, un martor propus în dovedirea laturii civile a procesului penal sub aspectul prejudiciului suferit de partea civilă va fi audiat cu respectarea dispoziţiilor instituite de Codul de procedură civilă, iar nu a celor existente în Codul de procedură penală. Astfel, potrivit art. 315 alin. (1) NCPC, nu pot fi martori rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv, soţul, fostul soţ, logodnicul sau concubinul, cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi, persoanele puse sub interdicţie judecătorească, cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă. în conformitate cu art. 80 alin. (1) C. proc. pen., soţul şi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martori, existând dispoziţii restrictive în cadrul art. 79 C. proc. pen. şi pentru persoanele obligate să păstreze secretul profesional. Ca atare, martorul propus în dovedirea laturii civile a procesului penal sub aspectul prejudiciului suferit de partea civilă nu ar putea avea calitatea de concubin al acesteia, în lipsa acordului părţilor, prin raportare la art. 315 alin. (1) pct. 2 NCPC, aplicabile cu întâietate faţă de dispoziţiile corespunzătoare din Codul de procedură penală, ce nu stabilesc o atare interdicţie în audiere.