Art. 220 Noul Cod de Procedură Civilă Amânarea cauzei când nu este în stare de judecată Dispoziţii generale Judecata

1. Scopul reglementării. Acest articol reprezintă o preluare a art. 126 CPC 1865, dispoziţia fiind menită a facilita ritmul de desfăşurare a şedinţei de judecată, conferind posibilitatea părţilor din dosarele aflate în stare de amânare să părăsească sala de judecată mai înainte, economisind timp, fără a mai aştepta luarea dosarului în ordinea înscrisă în lista de şedinţă, după cauze a căror soluţionare poate dura un timp considerabil.

Potrivit art. 104 alin. (11) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cauzele care se amână, fără discuţii, vor putea fi strigate la

Citește mai mult

începutul şedinţei, în ordinea listei, dacă toate părţile legal citate sunt prezente şi cer amânarea sau în cauză s-a solicitat judecata în lipsă.

2. Premisele amânării cauzelor fără discuţii. Cauzele în stare de amânare fără discuţii se vor lua cu precădere în vederea acordării unui nou termen de judecata, dacă este întrunită una dintre următoarele două premise:

a) toate părţile legal citate sunt prezente;

b) nu sunt prezente toate părţile, ci numai unele dintre acestea, iar reclamantul ori pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsâ, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală şi alin. (2) NCPC.

în acest scop, preşedintele completului de judecată va întreba persoanele existente în sală, la începutul şedinţei de judecată, care sunt dosarele aflate în stare de amânare fără discuţii, acestea fiind indicate de părţi sau de reprezentanţii lor prin numărul curent înscris în lista de şedinţă în dreptul fiecărui dosar. Cauzele astfel indicate vor fi notate de către grefier şi vor fi strigate numai acestea, însă cu respectarea între ele a ordinii în care figurau în lista de şedinţă.

Când completul de judecată este alcătuit din mai mulţi judecători, această amânare se poate face şi de un singur judecâtor, textul neintroducând condiţia ca acest unic judecător să fie neapărat preşedintele completului de judecată, de unde s-ar deduce concluzia că ar putea fi oricare dintre membrii completului de judecată (în practică însă judecătorul care procedează la luarea cauzelor în stare de amânare fără dezbateri este preşedintele completului de judecată).

3. Lipsa discuţiilor. Câmpul de aplicare a dispoziţiei legale analizate vizează cererile de amânare a judecării cauzei formulate într-o situaţie în care este evident că instanţa nu poate trece la soluţionarea cauzei, iar părţile nu au divergenţe de opinie asupra acestei amânări (spre exemplu, lipsa sau nedepunerea în termenul legal a raportului de expertiză, imposibilitatea dovedită a uneia dintre părţi de a se prezenta la termen, lipsa răspunsului unor instituţii la adresele emise de instanţă etc.). Nu constituie motiv de amânare fără discuţii cererea de încuviinţare a probelor, aceasta impunând dezbateri şi un complet legal compus.

Deşi nelegala îndeplinire a procedurii de citare constituie un motiv de amânare obligatorie a judecării cauzei, care nici nu ar implica de principiu discuţii divergente, ar fi de preferat să se aprecieze de la caz la caz dacă o atare cerere de amânare poate fi încuviinţată la începutul şedinţei de judecată, dat fiind faptul că până la finalizarea sa este posibil ca lipsa procedurii să fie acoperită prin apariţia părţii sau a reprezentantului său în sala de şedinţă, dacă acesta a aflat de proces pe altă cale.

Dacă una dintre părţi formulează o cerere de amânare, iar cealaltâ parte se opune încuviinţării acesteia, judecătorul va constata faptul că cererea comportă discuţii divergente, nefiind ca atare incidente prevederile art. 220 NCPC, motiv pentru care va dispune strigarea dosarului la ordinea înscrisă pe lista de şedinţă, cererea urmând a fi susţinută în faţa unui complet legal compus, cazul descris fiind circumscris ipotezei completului colegial. Dacă pricina se soluţionează în complet de unic judecător, acesta se va pronunţa în sensul încuviinţării cererii de amânare sau, după caz, al respingerii acesteia, în acest ultim caz dispunând lăsarea cauzei la ordinea înscrisă pe lista de şedinţă.