Art. 221 Noul Cod de Procedură Civilă Amânarea judecăţii prin învoiala părţilor Dispoziţii generale Judecata

Art. 221

Amânarea judecăţii prin învoiala părţilor

(1) Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul procesului.

(2) După o asemenea amânare, dacă părţile nu stăruiesc în judecată, aceasta va fi suspendată şi cauza va fi repusă pe rol numai după plata taxelor de timbru, potrivit legii.

(3) Instanţa este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de părţi pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.

Comentarii despre Art. 221 Noul Cod de Procedură Civilă Amânarea judecăţii prin învoiala părţilor Dispoziţii generale Judecata

paco 9.12.2013

Dispoziţiile art. 221 NCPC constituie o preluare întocmai a art. 155 CPC 1865.

Părţile au posibilitatea să solicite amânarea cauzei, chiar şi în ipoteza în care aceasta ar fi în stare de judecată, în situaţia în care doresc, spre exemplu, soluţionarea amiabilă a procesului prin încheierea unei tranzacţii.

încuviinţarea unei atare cereri poate avea loc doar o singură datâ în cursul procesului. Dacă la termenul de judecată următor încuviinţării acestei cereri părţile nu se mai prezintă, deşi au solicitat, anterior amânării cauzei în temeiul învoielii lor, judecarea cauzei în lipsă, aceasta se va

Citește mai mult

suspenda, temeiul juridic al suspendării fiind art. 221 alin. (2) NCPC, iar nu art. 411 alin. (1) pct. 1 NCPC, care presupune un acord al părţilorîn vederea suspendării, nefiind cazul în ipoteza descrisă, în care părţile şi-au exprimat consimţământul numai în sensul amânării cauzei, suspendarea intervenind ulterior ca o sancţiune pentru lipsa lor de stăruinţă în soluţionarea cauzei. Apreciem însă că, dacă după amânarea cauzei în temeiul învoielii părţilor, una dintre acestea formulează cerere de judecare a cauzei în lipsă, ataşată la dosar prin serviciul registratură, cauza nu va fi suspendată, întrucât această cerere are semnificaţia faptului că părţile stăruiesc în judecată, doar lipsa lor şi a unei atare cereri de judecare a cauzei în lipsă conducând la prezumţia intenţiei lor de lăsare a procesului în nelucrare.

Suspendarea cauzei în condiţiile art. 221 alin. (2) NCPC, nu este lăsată la aprecierea instanţei, ci aceasta este obligata să dispună astfel, concluzia desprinzându-se din modul imperativ de redactare a textului legal.

Pentru reluarea judecării cauzei este necesar ca una dintre părţi să formuleze cerere de repunere a cauzei pe rol, satisfăcând totodată obligaţia legala de timbrare, daca este cazul. în conformitate cu art. 3 lit. ş) din Legea nr. 146/1997, cererea de repunere a cauzei pe rol, când suspendarea judecării se datorează părţilor, se timbrează cu 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea a cărei judecare a fost suspendată. Dacă cererea a cărei judecată a fost suspendată era scutită de plata taxelor judiciare de timbru, pe cale de consecinţă şi cererea de repunere pe rol va fi scutită de plata acestor taxe.

Trebuie menţionat că dispoziţia legală menţionată se referă la taxa datorata, iar nu la taxa efectiv plătită, astfel că, indiferent de complinirea obligaţiei de timbrare a cererii iniţiale până la momentul suspendării judecăţii, taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol se va achita la un cuantum de 50% din cel al taxei judiciare legale. Dacă pârâtul a formulat cerere reconvenţională, iar judecata cauzei în ansamblul său a fost suspendată, în temeiul art. 221 alin. (2) NCPC, în ipoteza în care pârâtul este partea care formulează cererea de repunere a cauzei pe rol, taxa de timbru aferentă acesteia va avea un cuantum de 50% din taxa de timbru datorată atât pentru cererea principală, cât şi pentru cea reconvenţională, întrucât suspendarea cauzei operează în bloc, iar plata taxei prin raportare numai la cererea reconvenţională nu şi-ar putea găsi justificarea în argumentul repunerii pe rol doar a cererii reconvenţionale. Un alt considerent în susţinerea acestei soluţii este acela că şi în ipoteza în care pârâtul nu formulează cerere reconvenţională, dar solicită repunerea pe rol a cauzei, acesta va datora taxă de timbru în cuantum de 50% din taxa datorată pentru cererea principală.

Este de relevat, totodată, faptul că taxa de timbru achitată pentru repunerea pe rol a cauzei, dacă aceasta a fost anterior suspendată în temeiul art. 221 alin. (2) NCPC, nu ar putea fi recuperată de la partea care a pierdut procesul sub forma cheltuielilor de judecată, întrucât culpa procesuală pentru incidentul procesual analizat aparţine deopotrivă ambelor părţi.

în cazul acestui articol, învoiala părţilor vizează acordul expres exprimat de toate părţile în vederea amânării cauzei, nefiind suficient un acord tacit, desprins din neprezentarea părţilor la judecată, întrucât, dacă s-ar interpreta în sens contrar, ar exista riscul creării cadrului legal pentru ca procesul să poată fi tergiversat la nesfârşit de către o parte prin formularea unor cereri de amânare neîntemeiate, care ar trebui încuviinţate de instanţă, în temeiul învoielii părţilor, în condiţiile neprezentării la judecată a celeilalte părţi.

Dacă o parte formulează o cerere de amânare a judecării cauzei dintr-un motiv nedovedit sau nejustificat, însă cealaltă parte, prezentă în sala de şedinţă, nu se opune acestei cereri, instanţa va califica cererea de amânare drept o amânare în temeiul învoielii părţilor, potrivit art. 221 alin. (3) NCPC, dispunând amânarea cauzei în consecinţă, în temeiul art. 221 alin. (1) NCPC (spre exemplu, ipoteza în care o parte solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de raportul de expertiză depus la dosar cu respectarea termenului legal, partea adversă neopunându-se acestei cereri).

Răspunde