Art. 283 Noul Cod de Procedură Civilă Prezumţia de validitate a înscrierii Probele Judecata

Art. 283

Prezumţia de validitate a înscrierii

Înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în cazul în care ea este făcută în mod sistematic şi fără lacune şi când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor şi contrafacerilor, astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată. O astfel de prezumţie există şi în favoarea terţilor din simplul fapt că înscrierea este efectuată de către un profesionist.

Comentarii despre Art. 283 Noul Cod de Procedură Civilă Prezumţia de validitate a înscrierii Probele Judecata

adriana 13.12.2013

Conceperea unei asemenea prezumţii ţine de voinţa legiuitorului de a facilita, în procesul de probaţiune, sarcina probei în condiţiile societăţii contemporane, în care tendinţa este stocarea, memorarea şi arhivarea unui număr mare de informaţii în condiţiile tehnologiei informatice.

Astfel, înscrisul prezentat pe suport informatic deţine în faţa instanţei prezumţia că prezintă garanţie suficient de serioasă pentru a face deplina credinţa asupra autenticităţii sale dacă:

a) înscrierea datelor destinate citirii este făcută în mod sistematic şi fără lacune;

b) datele înscrise sunt protejate contra

Citește mai mult

alterărilor şi contrafacerilor, astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată.

Credem că niciuna dintre aceste două fapte vecine şi conexe de natură să activeze prezumţia nu pot fi asumate de judecătorul care cercetează proba dacă acesta însuşi nu este un specialist în domeniul informatic. Tehnologia actuală permite alterări, contrafaceri sau prezentarea în suită a unor informaţii disparate, fără ca acest lucru să fie evident vizibil, iar contrafacerea documentelor originale este greu de depistat în lipsa unor expertize complexe.

Or, în condiţiile în care s-ar impune administrarea unei expertize pentru confirmarea autenticităţii integrităţii înregistrării din cele două direcţii impuse pentru activarea prezumţiei de validitate, nu înţelegem sensul acesteia. Aceasta întrucât, ca regulă, prezumţia facilitează silogismul de formare a probabilităţii pe care expertiza însăşi o exclude.

Credem însă, în condiţiile existenţei acestei norme, că instanţa ar trebui să se oprească în operarea cu această prezumţie la un mecanism mult mai simplist: să considere activă prezumţia de validitate în procedura administrării înscrisului stocat pe suport informatic numai în lipsa unei contestaţii asupra calităţilor tehnice ale actului. în prezenţa contestaţiei ar trebuie admisă expertiza, ca unic mijloc de asigurare a controlului de autenticitate.

Şi mai simplu însă ni s-ar părea ca instanţa să primească înscrisul prezentat în această formă, să impună părţii care îl prezintă, la fel ca în cazul oricărui înscris, să aibă asupra sa originalul pentru expertizare în cazul unei contestaţii asupra autenticităţii - adică a ele

mentelor care astăzi reprezintă faptul vecin şi conex de natură să activeze această prezumţie - iar caracterul inteligibil sau dimpotrivă al informaţiei stocate pe acest suport să ţină de interpretarea probelor, în suita evaluării cu caracter global pe care instanţa o face în privinţa acestora.

Răspunde