Art. 297 Noul Cod de Procedură Civilă Obligaţia terţului de a prezenta înscrisul Probele Judecata
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 297
Obligaţia terţului de a prezenta înscrisul
(1) Când se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă.
(2) Când deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori.
(3) Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.
| ← Art. 296 Noul Cod de Procedură Civilă Cercetarea înscrisului... | Art. 298 Noul Cod de Procedură Civilă Obligaţia autorităţii... → |
|---|
în acest caz, situaţia premisă poate fi comparată în totalitate cu cea stabilită prin art. 293 alin. (1) NCPC, măsura instanţei trebuind a fi, şi în acest caz, precedată de o cerere de înfăţişare a înscrisului, de punerea acesteia în discuţia părţilor, de dovedirea elementelor care justifică luarea măsurii, cu particularitatea că terţul trebuie să fie identificat de partea
Citește mai mult
care solicită aplicarea acestei măsuri.în această situaţie, terţul va putea fi citat în proces ca martor, iar dacă terţul este o persoană juridică vor fi citaţi ca martori reprezentanţii săi legali.
Citarea terţului ca martor se justifică numai în situaţia în care aceasta serveşte evaluării temeiniciei cererii de înfăţişare a înscrisului, evaluare care însă poate fi făcută şi prin administrarea altor probe.
După încuviinţarea probei, dacă înscrisul se află în posesia unui terţ, acesta va avea o obligaţie legală de a prezenta înscrisul.
în cazurile prevăzute la art. 294, instanţa va refuza obligarea terţului la depunerea înscrisului sau, dacă a dispus-o, va reveni asupra măsurii.
Considerăm, de asemenea, incidente dispoziţiile art. 296 NCPC, întrucât ele reprezintă situaţii obiective de natură a justifica neprezentarea înscrisului şi, cel puţin în ce priveşte cazul de imposibilitate fizică datorat cantităţii ori calităţii probei, situaţia nu trebuie evaluată în funcţie de calitatea de parte în proces a titularului obligaţiei de prezentare a înscrisului.
Dacă aducerea înscrisului implică costuri, acestea sunt în sarcina părţii căreia proba i-a fost încuviinţată.
Refuzul de prezentare a înscrisului sau neîndeplinirea obligaţiei nu vor mai prezuma dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de către partea care a cerut înfăţişarea, dar poate justifica sancţionarea terţului în baza art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) NCPC.