Art. 299 Noul Cod de Procedură Civilă Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei Probele Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 299
Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei
(1) Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testamentelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora.
(2) Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.
| ← Art. 298 Noul Cod de Procedură Civilă Obligaţia autorităţii... | Art. 300 Noul Cod de Procedură Civilă Prezentarea registrelor... → |
|---|
funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testamentelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora."
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 republicată, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2333/C/2013 conţine în art.124 alin.(2) o normă cu un conţinut similar celei din codul de procedură
Citește mai mult
civilă: "instanţa nu va putea cere trimiterea în original a testamentelor depuse la notarii publici sau a altor înscrisuri originale care se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora".Obligaţia notarului public de a păstra secretul profesional impune, ca regulă, interdicţia de a da informaţii (principiul confidenţialităţii). De la această regulă există însă şi unele excepţii, aşa cum este cazul informaţiilor cerute de instanţă, organele de urmărire penală, executorul judecătoresc. în aceste cazuri chiar legea exonerează pe notar de obligaţia păstrării secretului profesional, aşa cum prevede art. 69 din Legea nr. 36/1995 republicată.
Prin urmare, din analiza textelor de lege enumerate reiese că principiul păstrării secretului profesional nu se opune instanţei care a solicitat, sub sancţiunea amenzii judiciare, comunicarea unor copii ale actelor aflate în arhiva biroului notarial.
Certificarea copiei cu originalul o face întotdeauna
Citește mai mult
autoritatea sau instituţia publică, instanţa sau notarul public care deţine ori arhivează înscrisul solicitat ca probă. în unele situaţii certificarea impune celor care au competenţa efectuării sale unele îndatoriri profesionale. Astfel, în ce îi priveşte pe executorii judecătoreşti (art. 56 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000), pe avocaţi (art. 46 din Legea nr. 51/1995, republicată) şi pe notari (art. 29 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995), legea trasează acestor categorii profesionale o obligaţie de păstrare a secretului înregistrat de client, prin interdicţia accesului terţilor la documentele lăsate în păstrare sau orice altă informaţie încredinţată în acelaşi scop.Cercetarea acestor înscrisuri se poate face însă la locul unde acestea se găsesc, de către un judecător delegat (la judecata în primă instanţă pricina se soluţionează de un singur judecător, astfel că acesta ar urma să cerceteze înscrisul, iar nu un alt judecător; în schimb, la judecata în apel sau la judecarea fondului după casarea cu reţinere sau cu trimitere la instanţa de apel, ar putea fi desemnat un judecător care să cerceteze înscrisul la locul unde acesta se găseşte) ori prin comisie rogatorie, dacă înscrisul se află în circumscripţia altei instanţe, în condiţiile art. 261 alin. (2)-(5) NCPC
Cu excepţia înscrisurilor necesare funcţionării autorităţilor sau instituţiilor publice care nu pot fi niciodată prezentate instanţei decât prin remiterea de copii/ extrase în copie şi certificate pentru conformitate, testamentele, precum şi alte înscrisuri depuse sau arhivate în original la instanţe, notari publici sau avocaţi pot fi cerute şi depuse temporar la dispoziţia instanţei care administrează proba ca atare pentru expertizare gra-foscopică în procedura verificării înscrisului, dacă expertiza nu se poate face la sediul instanţei, notarului ori avocatului unde actul se află depus ori arhivat.
Dincolo de domeniul limitat al actelor care pot fi temporar solicitate, observăm că legea limitează şi situaţiile în care depunerea temporară a actului original poate fi solicitată (verificarea scriptelor sau stabilirea falsului numai prin expertiză), măsura neputând fi extinsă şi la alte cazuri justificate de raţiuni procesuale (de exemplu, verificarea de scripte prin metode comparative, cererea predării originalului pentru stabilirea stării lui materiale etc.).