Art. 296 Noul Cod de Procedură Civilă Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat Probele Judecata

Art. 296

Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat

(1) Când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc.

(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să ceară doar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. În asemenea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune verificarea conformităţii extrasului sau copiei cu originalul.

Comentarii despre Art. 296 Noul Cod de Procedură Civilă Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat Probele Judecata

adriana 13.12.2013

O altă situaţie particulară administrării înscrisurilor poate fi determinată de dificultatea obiectivă a prezentării înscrisului. în acest caz neprezentarea înscrisului în instanţă este dincolo de culpa părţilor.

însă intervenţia unei asemenea situaţii nu reprezintă o renunţare de la principiul aflării adevărului prin administrarea tuturor probelor care îl pot releva, legiuitorul preo-cupându-se să stabilească o procedură de administrare a înscrisului adecvată situaţiei speciale întâmpinate.

Deşi administrarea probelor se face cu respectarea principiului nemijlocirii (art. 240 NCPC), în faţa

Citește mai mult

instanţei sesizate şi la sediul acesteia (art. 261 NCPC), în circumstanţe excepţionale impuse sau permise de lege aceste imperative pot fi atenuate.

O astfel de situaţie este prevăzută de legiuitor şi în cazul administrării probei cu înscrisuri, justificată de circumstanţe factuale excepţionale legate de:

a) costurile foarte mari impuse de aducerea în instanţă a înscrisului. Instanţa va evalua costurile de aducere a înscrisului încuviinţat ca probă, care trebuie să fie deosebite prin specificul lor şi comparativ cu administrarea probei prin delegare. Faptul că partea ar trebui să suporte nişte costuri, care, fără a avea caracter excepţional, nu pot fi susţinute raportat la mijloacelor sale limitate, nu justifică măsura reglementată prin art. 296 NCPC, ci eventual poate atrage acordarea ajutorului public în materie judiciară;

b) volumul mare al înscrisurilor ori numărul lor mare. în acest caz, instanţa va evalua atât caracterul excepţional al formalităţilor impuse de aducerea acestora, riscurile atrase asupra integrităţii probei, dar şi elementele logistice impuse de administrarea unei probe în această situaţie, precum capacitatea de depozitare şi accesul facil al instanţei şi al părţilor la proba respectivă.

Desigur, măsura instanţei trebuie precedată de cererea părţii în sarcina căreia cade obligaţia de administrare a înscrisului, de discutarea sa în dezbatere contradictorie şi va fi luată prin încheiere, în cadrul căreia instanţa va stabili varianta optimă de administrare în raport cu circumstanţele evaluate în concret, respectiv:

a) va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc (întrucât, la judecata în primă instanţă pricina se soluţionează de un singur judecător, acesta ar urma să cerceteze înscrisul, iar nu un alt judecător; în schimb, la judecata în apel sau la judecarea fondului după casarea cu reţinere sau cu trimitere la instanţa de apel, ar putea fi desemnat un judecător care să cerceteze înscrisul la locul unde acesta se găseşte);

b) va putea dispune administrarea probei prin comisie rogatorie, dacă sunt deopotrivă incidente şi dispoziţiile art. 261 alin. (2) NCPC;

c) în condiţiile alin. (2) al art. 296, va putea să ceară doar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. Aceasta semnifică o înfăţişare parţială a înscrisurilor prin prezentarea acestora în extras, în copie certificată pentru conformitate de către cel care deţine originalul actului, fără diminuarea posibilităţii confruntării cu originalul în cursul procesului.

Incidenţa alin. (2) al art. 296 are însă caracter excepţional, ce derivă din evaluarea în concret, de către judecător, a împrejurărilor speciale ale speţei (legate de starea materială a probei, volumul fizic al acesteia, iar uneori chiar şi de aspecte care ţin de natura procesului, de exemplu de necesitatea administrării de urgenţă a unei probe etc.).

Răspunde