Art. 295 Noul Cod de Procedură Civilă Refuzul de a prezenta înscrisul Probele Judecata

Pentru aprecierea temeiniciei obligaţiei părţii adverse de a prezenta înscrisul în baza art. 293 NCPC, autorul cererii va trebui să demonstreze, nu doar să afirme premisele care justifică o asemenea solicitare.

Ca incident procesuali sens larg, această cerere impune soluţionarea sa imediată în cursul procesului, inclusiv administrarea probelor sau tot ceea ce părţile îşi opun în legătură cu acesta. întrucât situaţia reglementată prin art. 293 alin. (1) presupune demonstrarea unui fapt stricto sensu, în principiu autorul cererii poate solicita orice probă pentru a-l demonstra.

Pentru anumite

Citește mai mult

situaţii relevate fie cu prilejul administrării probelor, fie prin evaluarea lor, legiuitorul înţelege să creeze anumite situaţii prezumtive. Astfel, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea într-una din următoarele situaţii:

a) dacă partea refuza sâ răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului (refuzul de a răspunde va fi considerat astfel chiar dacă este expres sau tacit şi va fi evaluat în funcţie de calitatea şi conţinutul întrebărilor; o nerecu-noaştere, chiar totală, nu semnifică însă refuz de a răspunde);

b) dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus;

c) dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă de a-l înfăţişa.

în primul rând, această evaluare nu are caracter absolut şi nu instituie o sancţiune, ci o prezumţie simplă asupra conţinutului înscrisului. Instanţa va evalua greutatea afirmaţiilor părţii cu privire la conţinutul înscrisului în funcţie de întreg materialul probator aflat la dosar, cu prilejul deliberării asupra cauzei. în niciun caz evaluarea acestei dovezi nu se va face prin epuizarea procedurii de înfăţişare a înscrisului, chiar şi dacă partea interesată cere instanţei să facă aplicarea acestei dispoziţii.

Dincolo de acest efect, refuzul de prezentare a înscrisului poate implica aplicarea anumitor sancţiuni celui care nu se conformează obligaţiei trasate de către instanţă, în condiţiile art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) NCPC.

De altfel, dezideratul instanţei trebuie să rămână depunerea înscrisului, de aceea vor trebui luate toate măsurile care sunt de natură să asigure acest scop şi numai epuizarea lor ar putea să permită activarea justificată a prezumţiei arătate.