Art. 303 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de verificare Probele Judecata

CAPITOLUL II
Judecata

SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele

Art. 303

Procedura de verificare

(1) Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcută în faţa sa ori, dacă este cazul, şi cu alte înscrisuri, se poate lămuri asupra înscrisului.

(2) Dacă însă, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea să se facă prin expertiză, obligând părţile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparaţie.

(3) Se primesc ca înscrisuri de comparaţie:

1. înscrisurile autentice;

2. înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părţi;

3. partea din înscris care nu este contestată;

4. scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanţei.

(4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.

(5) Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 303 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de verificare Probele Judecata




Adrian 5.03.2018
Va salut cu respect ! Am un partajsuccesoral pe rolul Judecatoriei TG JIU cu o sora doar dupa tata si in urma ferificarilor mele la un biro notarial al d-nei Manoiu nu sau gasic declarati de optiune succesorale , iar sora mea vitrega vine cu o declaratieacceptare pur si simplu a succesiuni falsa invocind ca ar fi data in 2008 si o inregistreaza in RNOS IN sectembrie 2017 in urma verificarilor mele azi 5 martie 2018 mam insris in instanta ca fiind falsa , deoarece am vazut registrul la notarita Davitoiu si la rubrica nume si prenume era dat cu marcar alb si peste marcar era trecut numele si
Citește mai mult prenumele sorei mele vitrege , va intreb ce se va intimpla si ce demersuri sa mai fac pentru a iesi la lumina acest fals
Răspunde
adriana 13.12.2013
în principiu, metodele de verificare a scriptelor nu sunt exclusive, în sensul că recurgerea la o metodă nu le exclude pe celelalte, dar legiuitorul impune o anumită succesiune a acestora în funcţie de caracterul progresiv de certitudine pe care concluzia magistratului ar putea fi fundamentată (cu toate acestea, de exemplu: potrivit art. 8 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, contestarea înscrierii sau semnăturii va fi verificată, ce efect al caracteristicilor tehnice folosite, întotdeauna prin expertiză IT; verificarea identităţii unei amprente digitale aplicate ca semnătură
Citește mai mult impune direct expertiza-rea sa criminalistică).

în acest sens, dacă instanţa se consideră lămurită asupra autenticităţii înscrisului ca urmare a verificărilor directe pe care le realizează prin analiza mostrelor comparative, aceasta va pronunţa o încheiere interlocutorie.

Dacă se constată că înscrisul nu emană de la persoana căreia i se opune sau i se atribuie, acesta nu va fi avut în vedere ca mijloc probator la stabilirea situaţiei de fapt, fiind înlăturat ca atare, cu această motivare. în schimb, înscrisul va fi reţinut şi folosit ca mijloc de probă dacă se constată că el emană de la partea care l-a tăgăduit sau de la persoana căreia i se atribuie.

Dacă metoda comparativă sau administrarea altor probe în scopul stabilirii autenticităţii înscrisului sub semnătură privată este neconvingătoare pentru instanţă, se va recurge la efectuarea expertizei grafoscopice.

în scopul efectuării unei expertizări criminalistice cât mai precise, instanţa va obliga părţile sau alte persoane să depună de îndată înscrisuri de comparaţie, fiind folosite şi scriptele de comparaţie avute în vedere de judecător prin aplicarea metodelor comparative (înscrisuri netăgăduite, mostrele de semnătură sau scriere date în faţa judecătorului).

înscrisurile de comparaţie depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi, iar cu privire la acestea, dată fiind funcţia lor, părţile nu sunt în drept să ceară termen pentru luare la cunoştinţă, putându-le consulta la termenul la care au fost depuse.

La efectuarea expertizei, expertul va primi ca atare, respectiv ca veridice: înscrisurile autentice; înscrisurile sau alte scrieri private necontestate de părţi; partea din înscris care nu este contestată; scrisul sau semnătura făcut/făcută înaintea instanţei.

Partea care a cerut o verificare de scripte va putea fi condamnată la o amendă şi la eventuale despăgubiri către adversar, dacă se dovedeşte că a provocat acest lucru cu rea-credinţă, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. e) NCPC.
Răspunde