Art. 306 Noul Cod de Procedură Civilă Ascultarea părţilor Probele Judecata

CAPITOLUL II
Judecata

SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele

Art. 306

Ascultarea părţilor

(1) La acelaşi termen în care înscrisul a fost denunţat ca fals sau, în cazul prevăzut la art. 304 alin. (2), la termenul următor, judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă înţelege să se folosească de el.

(2) Dacă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că nu se mai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz.

(3) Dacă partea care a denunţat înscrisul ca fals lipseşte, refuză să răspundă sau îşi retrage declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 306 Noul Cod de Procedură Civilă Ascultarea părţilor Probele Judecata




adriana 13.12.2013
La momentul declarării înscrierii în fals sau la termenul acordat în condiţiile art. 304 alin. (2) NCPC, judecătorul (preşedintele completului) întreabă partea care a produs înscrisul dacă înţelege să se folosească de acesta („producerea" înscrisului trebuie înţeleasă în sensul de folosire/depunere a înscrisului în scop probator, interpretare justificată şi dispoziţiile art. 307 NCPC).

Dacă această parte nu se prezintă, refuză să răspundă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat din proces. Aşadar, atât tăcerea părţii care a depus înscrisul, cât şi lipsa acesteia
Citește mai mult la termenul fixat sunt considerate de lege ca renunţări tacite, dar neîndoielnice, la folosirea înscrisului defăimat ca fals, aflându-ne astfel în prezenţa unei prezumţii legale.

Dacă partea care a depus înscrisul arată că înţelege să se folosească în continuare de acel înscris, însă partea care a defăimat înscrisul ca fals nu se prezintă, refuză să răspundă sau nu mai stăruie în declaraţia de denunţare, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.

Şi în acest caz este vorba de o prezumţie legală (de retragere a denunţului - acesta fiind sensul sintagmei „înscrisul va fi socotit ca recunoscut", confirmat şi de dispoziţiile art. 307 NCPC); nu se poate asimila această recunoaştere cu termenul omonim în materia verificării de scripte a înscrisului sub semnătură privată, anume că lipsa sau tăcerea părţii care a defăimat înscrisul este considerată de art. 306 alin. (3) NCPC ca o renunţare a acestei părţi la pretenţia de înlăturare a înscrisului ca fals.
Răspunde