Art. 351 Noul Cod de Procedură Civilă Încuviinţarea interogatoriului Probele Judecata
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 351
Încuviinţarea interogatoriului
Instanţa poate încuviinţa, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părţi, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluţionarea procesului.
| ← Art. 350 Noul Cod de Procedură Civilă Mărturisirea... | Art. 352 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea interogatoriului... → |
|---|
PRACTIV MOTIVE DE NEÎNTEMEIATE, DE FAPT PENTRU "AMÂNATE" SAU DE FRICĂ PIERDEREA DEFINITIVĂ !
Urmează la mine o amânare, după şedință de luni 03 iunie vă aratați cum se rezolvă, cu răbdare...
Dacă sunteţi reclamant într-o pricină şi înţelegeţi să vă folosiţi în dovedirea pretenţiilor de interogatoriul pârâtului, va trebui să solicitaţi prin cererea de chemare în judecată proba cu interogatoriul.
Şi pârâtul poate solicita proba cu interogatoriul, dacă consideră că îl ajută în apărarea sa faţă de pretenţiile reclamantului. Astfel, pârâtul va trebui să ceară, la rândul său, prin întâmpinare, chemarea reclamantului la interogatoriu.
Dacă nu aţi cerut interogatoriul, fie că sunteţi reclamant sau pârât, puteţi solicita luarea interogatoriului
Citește mai mult
părţii adverse şi după prima zi de înfăţişare dacă din dezbateri credeţi că această probă vă ajută.Mai puteţi cere această probă şi dacă, neavând avocat, nu aţi ştiut că vă puteţi folosi şi de interogatoriu.
Întrucât admiterea acestei dovezi nu pricinuieşte amânarea judecăţii, dacă partea ce urmează să răspundă este prezentă în instanţă, înseamnă că puteţi cere această probă chiar dacă nu aţi cerut-o de la început prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare.
Este posibil ca în proces să aveţi calitatea de intervenient, chemat în garanţie, chemat în judecată întrucât aţi putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, arătat de pârât ca titular al dreptului. Indiferent ce calitate dintre cele enumerate aveţi în proces, fiind parte, puteţi apela la o asemenea probă şi puteţi fi chemat să răspundeţi la interogatoriu.
Întrucât instanţa trebuie să stabilească adevărul nu trebuie să vă deranjeze dacă ordonă din oficiu această probă.
Procurorul nu poate fi chemat la interogatoriu chiar dacă el a introdus cererea de chemare în judecată, deoarece faptele la care se referă cauza nu sunt fapte personale ale acestuia.
Ca orice mijloc de probă, interogatoriul se încuviinţează de instanţă prin încheiere, după ce fiecare parte şi-a spus părerea cu privire la această probă.
2. Ce condiţii trebuie să îndeplinească interogatoriul?
Interogatoriul se va încuviinţa de instanţă numai dacă este vorba de fapte personale ale celui ce urmează a fi întrebat şi care au legătură cu litigiul şi pot duce la rezolvarea cauzei.
Faptele străine părţii se vor dovedi cu alte mijloace de probă.
3. Administrarea propriu-zisă a interogatoriului
Dacă vi s-a încuviinţat o asemenea probă trebuie să formulaţi în scris toate întrebările pe care doriţi să le puneţi, lăsând spaţiu pentru consemnarea răspunsurilor. În practică, se procedează în sensul consemnării întrebărilor în partea stângă a colii de hârtie, iar în jumătatea din partea dreaptă a colii se consemnează răspunsurile, în ordinea şi în dreptul fiecărei întrebări.
Interogatoriul trebuie prezentat instanţei de judecată pentru a proceda la întrebarea părţii. Partea care a formulat interogatoriul nu trebuie să-l depună la dosar cu mult timp înainte pentru ca partea adversă să nu aibă timp să-şi pregătească răspunsurile după cum îi este mai favorabil.
Cel chemat la interogatoriu este întrebat de preşedintele completului asupra fiecărui fapt în parte. Acesta nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte, însă se poate folosi de însemnări privitoare la cifre sau denumiri.
Dacă cel căruia i se ia interogatoriul declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, instanţa va putea să fixeze un nou termen pentru luarea interogatoriului.
După ce în prealabil a citit şi a luat cunoştinţă de cele consemnate, cel interogat trebuie să semneze interogatoriul pe fiecare pagină.
În situaţia în care cel ce urmează să fie interogat nu doreşte să răspundă la întrebări sau nu poate să semneze se va menţiona această împrejurare în josul interogatoriului.
Statul şi celelalte persoane juridice de drept public şi privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica, fiind necesar ca răspunsul comunicat să fie semnat şi parafat de organul care reprezintă persoana juridică în mod valabil.
În cazul societăţilor comerciale de persoane, asociaţii cu drept de reprezentare vor fi citaţi personal la interogatoriu.
4. Administrarea interogatoriului în situaţii speciale
Dacă, pentru motive întemeiate, nu vă puteţi prezenta în fata instanţei pentru a fi interogat, instanţa se poate prezenta la domiciliul dumneavoastră pentru a vă lua interogatoriul încuviinţat.
În cazul minorilor, persoanelor fără discernământ, legea dispune că interogatoriul se poate lua reprezentaţilor legali, însă numai cu privire la faptele săvârşite de ei în această calitate.
Dacă partea are domiciliul în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată, situaţie în care interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice.
Dacă mandatarul este avocat, procura specială poate fi certificată de acesta.
Se poate întâmpla ca partea chemată la interogatoriu să refuze, fără motive temeinice, să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează.
În toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit ca un început de dovadă ce urmează a fi completat cu alte probe.
Atenţie !
Când nu s-ar mai putea administra alte probe, instanţa va putea considera atitudinea respectivă ca o mărturisire deplină, dacă şi-a format convingerea în acest sens.
însă, normele anterioare care aminteau sau reglementau această probă au atras uneori
Citește mai mult
consideraţii care ar putea fi reiterate şi faţă de noua legislaţie procesuală, respectiv:a) interogatoriul este o probă cu valenţe speciale, câtă vreme dispoziţiile art. 203 NCPC permit citarea pârâtului la interogatoriu încă pentru primul termen de judecată. Aceasta ar însemna o prevalenţă a acestei probe în comparaţie cu altele, dar şi o condiţie
implicită impusă reclamantului de a ataşa interogatoriul ca anexă a cererii de chemare în judecată.
Amintim, în primul rând, că această dispoziţie nu doar că nu reprezintă o noutate, ci ea implică pentru instanţă o posibilitate care va fi evaluată întotdeauna ţinând cont de circumstanţele formulării unei asemenea solicitări. Mai mult, chiar textul amintit arată că instanţa va încuviinţa citarea pârâtului persoană fizică [a se vedea şi art. 194 lit. e) NCPC] la interogatoriu sub rezerva dezbaterii - încuviinţării probei (n.n.) - la primul termen de judecată.
în ce priveşte a doua chestiune, dispoziţiile art. 194 lit. e) NCPC referitoare la conţinutul şi anexele cererii de chemare în judecată sunt clare în sensul că interogatoriul se ataşeazâ cererii numai atunci când legea prevede că răspunsul la acesta se formulează în scris.
Desigur că admisibilitatea probei presupune, în condiţiile art. 255 NCPC, verificarea aptitudinii sale de a duce la soluţionarea cauzei, aptitudine care, însă, va fi evaluată în raport cu obiectul declarat al probei, iar nu cu conţinutul fiecărei întrebări, această evaluare ţinând de administrarea probei (când, de exemplu, instanţa poate respinge anumite întrebări);
b) dată fiind natura duală a interogatoriului - mijloc de proba şi act de dispoziţie al părţii - nu se poate concepe decăderea părţii din dreptul de a răspunde la interogatoriu.
Contextul în care amintim această ipoteză justifică să subliniem o dată în plus faptul că dreptul părţii de a propune probe - drept din care aceasta poate fi decăzută în condiţiile art. 254 alin. (1) NCPC - nu este totuna cu dreptul adversarului legat de administrarea probei respective (subliniem şi că art. 254 se referă la etapa propunerii probelor, iar dreptul pârâtului de a răspunde la interogatoriu ţine exclusiv de etapa administrării). Apoi, desigur că partea poate face recunoaşteri cu efect probator în tot cursul procesului, în virtutea unui drept de dispoziţie, dar aceasta nu exclude coexistenţa decăderii celeilalte părţi din dreptul de a fi cerut proba. în atare circumstanţe, recunoaşterea făcută nu mai este provocată, ci spontana, dar îşi păstrează caracterul judiciar şi deplina forţă probantă.
2. Condiţii de admisibilitate a interogatoriului. Depăşind aceste explicaţii care privesc mai mult etapa propunerii interogatoriului, subliniem că, pe lângă condiţiile de evaluare a admisibilităţii unei probe, instanţa va evalua, în cazul interogatoriului, şi unele condiţii speciale, respectiv:
a) dacă interogatoriul ce urmează este în legătură cu fapte personale ale acelui căruia i se solicită.
Această condiţie derivă şi din natura duală a interogatoriului. Tocmai de aceea, în cazul coparticipării procesuale pasive, mărturisirea unui pârât nu poate fi opusă celorlalţi pârâţi, întrucât, fiind un act personal, ea nu este opozabilă decât părţii care o face, soluţia menţinându-se şi atunci când există raporturi de solidaritate sau indivizibilitate, art. 60 alin. (2) NCPC vizând numai actele favorabile. Aceeaşi este situaţia şi în cazul coparticipării procesuale active, când unul dintre reclamanţi recunoaşte faptul pe care se întemeiază apărarea pârâtului, această mărturisire neputând fi opusă celorlalţi reclamanţi.
Condiţia nu este atenuată nici atunci când este posibilă chemarea la interogatoriu a reprezentantului legal al părţii în condiţiile art. 353 NCPC, care va răspunde numai în
legătură cu actele încheiate şi faptele săvârşite în această calitate, deci în legătură cu acţiunile proprii, chiar dacă privesc drepturi sau obligaţii ale celui reprezentat;
b) dacă faptele recunoscute sunt de natura sâ duca la soluţionarea procesului.
Condiţia este preluată din dispoziţia generală privind admisibilitatea probei, stabilită
prin art. 255 alin. (1) NCPC. Specificul său derivă în cazul interogatoriului d\n funcţia pro-batorie a acestuia ca mărturisire judiciară [art. 349 alin. (1) NCPC] şi de act de dispoziţie în legătură cu dreptul sau obligaţia adusă în judecată, în principiu neretractabil.
Această condiţie presupune evaluarea obiectului probei la momentul propunerii de către parte, când instanţa pune în discuţia părţilor încuviinţarea probei solicitate. Evaluarea obiectului probei nu presupune cenzura interogatoriului înfăţişat instanţei punct cu punct (de altfel, se admite că interogatoriul se prezintă instanţei în chiar ziua stabilită pentru administrarea probei datorită caracterului de surpriză pe care se mizează), ci analiza obiectului pe care partea îl declară la data propunerii. Abia cu prilejul administrării probei instanţa ar putea respinge anumite întrebări dacă acestea sunt neconcordante obiectului, aşa cum a fost încuviinţat;
c) dacă obiectul probei (faptele personale în legătură cu care se solicită părţii recunoaşteri) este în legătură cu drepturi asupra cărora legea recunoaşte părţilor posibilitatea de a tranzacţiona.
Dată fiind funcţia sa, mărturisirea nu trebuie să fie permisă atunci când este în legătură cu un drept al autorului recunoaşterii la care acesta nu poate renunţa ori care nu poate face obiectul unei tranzacţii (astfel, potrivit dispoziţiilor art. 437 NCC, în acţiunile privitoare la filiaţie nu se poate renunţa la drept, aşa cum nu se poate renunţa nici la acţiunea în stabilirea filiaţiei introdusă de minor, în numele minorului sau al interzisului).
3. Măsuri necesare pentru administrarea probei. încuviinţarea interogatoriului se face prin încheiere preparatorie, instanţa dispunând totodată toate măsurile necesare pentru administrarea probei, respectiv:
a) se va dispune citarea părţii persoană fizică la interogatoriu, chiar şi dacă aceasta a fost reprezentată la termenul la care proba a fost încuviinţată ori dacă, fără a fi fost prezentă, avea termen în cunoştinţă, potrivit art. 229 alin. (2) pct. 3 NCPC. Partea nu va mai fi citată însă atunci când a fost prezentă la încuviinţarea interogatoriului şi s-a stabilit, totodată, şi termenul pentru luarea acestuia.
în cazul în care interogatoriul urmează a fi administrat persoanei juridice, cum nu poate fi vorba de o „chemare" în instanţă la interogatoriu, iar procedura administrării este stabilită potrivit art. 355 NCPC, citarea la interogatoriu, chiar şi a reprezentantului, este inutilă. Desigur, există şi o excepţie, citarea la interogatoriu urmând a fi realizată în cazul societăţilor de persoane ai căror asociaţi au drept de reprezentare.
Aceeaşi este situaţia în care interogatoriul urmează a fi luat persoanei fizice cu domiciliul în străinătate, procedura stabilită în art. 356 NCPC făcând inutilă citarea la interogatoriu;
b) se va stabili în sarcina părţii căreia proba i-a fost încuviinţată obligaţia de a pregăti şi prezenta interogatoriul în vederea administrării.
Deşi legea nu prevede acest lucru, în cazul administrării probei în condiţiile art. 355 alin. (1) interogatoriul trebuie înfăţişat instanţei în 2 exemplare: unul va rămâne la dosar, semnat de preşedinte, grefier şi partea care l-a propus, iar celălalt va fi comunicat sta
Pentru opinia conform căreia în răspunsurile pe care le dă reprezentantul se referă la faptele mandantului, a se vedea şi M. Tabârca, Drept procesual civil, voi. I, 2008, p. 604.
tului ori persoanei juridice de drept public sau privat faţă de care proba a fost admisă. Necesitatea dublului exemplar apare în raport cu integritatea şi integralitatea întrebărilor aprobate de instanţă la care se va formula răspuns. Instanţa trebuie să asigure garanţia faptului că răspunsurile au fost formulate la interogatoriul încuviinţat, iar confruntarea se poate face cu originalul menţinut în dosar, întrucât legea nu prevede obligaţia remiterii interogatoriului comunicat părţii căreia i-a fost luat, ci, evident, doar a răspunsurilor pe care partea le formulează.
Reamintim cu acest prilej că, dacă interogatoriul statului, persoanei juridice de drept public sau privat a fost cerut de reclamant prin cererea de chemare în judecată sau de către pârât prin întâmpinare, aceştia au obligaţia ataşării sale ca anexă la actul de procedură.
Interogatoriul este o probă privitoare numai la părţile din proces (reclamant, pârât, intervenient, chemat în garanţie, cel chemat în judecată întrucât ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, cel arătat de pârât ca titular al dreptului), persoanele străine de proces putând fi ascultate ca martori sau folosite ca experţi ori interpreţi. Nici procurorul nu poate fi chemat la interogatoriu, chiar dacă el a introdus cererea de chemare în judecată, deoarece faptele pricinii nu sunt faptele personale ale procurorului.
Aşadar, părţile citate la interogatoriu vor răspunde personal sau prin mandatar cu procură specială - în condiţiile art. 356 NCPC -, putând fi chemaţi la interogatoriu reprezentanţii legali ai părţilor numai în condiţiile art. 353 NCPC.