Art. 355 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea interogatoriului persoanelor juridice Probele Judecata

1. Obligaţiile părţii care a propus proba. Reamintim că, între altele, specificitatea administrării probei constă în aceea că partea care a propus proba are următoarele obligaţii:

a) de a anexa interogatoriul cererii de chemare în judecată sau întâmpinării, în condiţiile art. 194 lit. e), respectiv art. 205 lit. d) NCPC, dacă proba a fost solicitată odată cu formularea acestor acte procedurale; dacă interogatoriul a fost încuviinţat persoanei juridice în condiţiile art. 254 alin. (2) NCPC, atunci partea are obligaţia să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei

Citește mai mult

probe, sub sancţiunea decăderii.

Legea stabileşte destul de imprecis că statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil, în condiţiile prevăzute la art. 194 lit. e).

Or, reamintim că: proba cu interogatoriu poate fi cerută şi în condiţiile art. 254 alin. (2) sau în unele situaţii chiar după intrarea în dezbateri; răspunsurile la interogatoriu nu determină pentru cel interogat obligaţia de a răspunde decât în condiţiile încuviinţării probei (în caz contrar, depunerea anticipată a răspunsurilor reprezintă o recunoaştere judiciară spontană); aceste reguli sunt aplicabile ambelor părţi, în timp ce art. 194 se referă doar la interogatoriul reclamantului, propus prin cererea de chemare în judecată;

b) de a înfăţişa instanţei interogatoriul propus şi încuviinţat în 2 exemplare; unul va rămâne la dosar semnat de preşedinte, grefier şi partea care l-a propus, iar celălalt va fi comunicat statului, persoanei juridice de drept public sau privat faţă de care proba a fost admisă şi căreia legea îi trasează doar obligaţia de a remite la dosar răspunsurile la interogatoriu formulate în scris.

2. Răspunsul la interogatoriu. în procedura administrării interogatoriului persoanelor prevăzute la alin. (1), instanţa va verifica compatibilitatea întrebărilor cu obiectul încuviinţat al probei cu interogatoriu şi va remite persoanei interogate formularul de întrebări, fie prin cel care reprezintă partea în instanţă, fie în procedura comunicării actelor.

Reamintim că în acest caz partea interogată nu va fi citată cu menţiunea „la interogatoriu", întrucât aceasta este impusă doar de situaţia în care interogatorul trebuie luat părţii în persoană.

Răspunsurile trebuie remise instanţei în scris, pe cât posibil pe formularul conţinând întrebările, semnat pe fiecare pagină de reprezentantul persoanei interogate. De asemenea, adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse răspunsurilor vor trebui semnate de respondent, sub sancţiunea de a nu fi ţinute în seamă.

Legea nu prevede ca răspunsurile să fie remise instanţei în dublu exemplar, pentru comunicare; de altfel, răspunsul la interogatoriu nu este un act de procedură întocmit la iniţiativa părţii care răspunde şi nici nu are efect sesizator. Trebuie însă admis că părţii care a propus proba trebuia să-i fie permis în mod real accesul la aceste răspunsuri, inclusiv prin acordarea unei amânări dacă natura răspunsurilor sau momentul depunerii lor la dosar nu permite adversarului o informare reală şi efectivă cu privire la acestea.

3. Interogatoriul societăţilor de persoane în care asociaţii au şi drept de reprezentare. Prin excepţie, în cazul societăţilor de persoane în care asociaţii au şi drept de reprezentare, aceştia vor fi citaţi la interogatoriu, iar proba va fi administrată în mod nemijlocit. în acest caz, dat fiind că societatea de persoane este o ficţiune juridică şi că faptele reprezentanţilor sunt ale persoanei înseşi, considerăm că natura întrebărilor propuse celui interogat este acoperită atât de domeniul art. 352, cât şi art. 353 NCPC.

Dacă natura de societate de persoane este dincolo de orice controversă în cazul societăţilor în nume colectiv, comanditate, al societăţilor simple sau celor asimilate acestora, cu totul oscilantă a fost poziţia practicii în cazul societăţilor cu răspundere limitată, considerate ca având caracter dual, atât ca societăţi de capitaluri, cât şi de persoane.

Doctrina a rămas constantă în aprecierea caracterului mixt al SRL-urilor în această privinţă, considerând că ele îmbină caracterul societăţilor de persoane cu cel al societăţilor de capitaluri, a căror răspundere se limitează la efectuarea vărsămintelor de capital. Pe de altă parte, se subliniază constant că SRL-urile, chiar dacă au un număr mai restrâns de asociaţi (specific societăţilor personale), se emancipează mult, după constituire, de elementul contractual al asocierii (când, într-adevăr, este decisivă componenta personală a asocierii) şi devin entităţi instituţionalizate, mult mai apropiate ca structură, funcţionare şi scop de societăţile organizate ca entităţi de capitaluri. Şi legislaţia în materie manifestă aceeaşi tendinţă de instituţionalizare a SRL-urilor, care, structural, sunt comparabile cu societăţile pe acţiuni, însă le menţine o serie de dispoziţii ataşate naturii lor personale (în materia dizolvării, a cesiunilor părţilor sociale şi cooptării de noi asociaţi).

în ce ne priveşte, fără a considera că fundamentul contractual iniţial la constituirea unei societăţi cu răspundere limitată dispare, totuşi instituţionalizarea acesteia după constituire estompează componenta personală a asocierii. Din punct de vedere procesual, consecinţele acestei abordări nu sunt atât de nocive, câtă vreme procedura administrării interogatoriului nu pune în discuţie drepturi derivând din calitatea de asociat propriu-zis sau relaţia dintre aceştia în interiorul entităţii, ci mai mult o problemă de reprezentativitate în justiţie în legătură cu interogatoriul, faţă de care prima garanţie trebuie să fie aceea ca răspunsul să reprezinte voinţa necontestabilă a societăţii".

O situaţie aparte întâlnim în cazul societăţilor unipersonale unde întreg procesul de deliberare, organizare şi funcţionare a societăţii are caracter personal. în privinţa acestora, administrarea directă a interogatoriului este posibilă ori de câte ori asociatul unic este şi reprezentantul societăţii.