Art. 356 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea interogatoriului părţii aflate în străinătate Probele Judecata

CAPITOLUL II
Judecata

SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele

Art. 356

Luarea interogatoriului părţii aflate în străinătate

(1) Dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel, partea care se află în străinătate şi este reprezentată în proces printr-un mandatar va putea fi interogată prin acesta.

(2) În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este suficientă.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 356 Noul Cod de Procedură Civilă Luarea interogatoriului părţii aflate în străinătate Probele Judecata




TOMA 21.05.2025
Sunt stabilit, muncesc si locuiesc in Germania. Sunt programat la interogatoriu într-un proces în care mă reprezint singur, fără avocat. Nu am concediu în ziua programării interogatorului de către judecatorie. Ce pot face?
Răspunde
dan 6.08.2014
daca mandatarul nu este avocat,..este un prieten, tata, mama..frate... procura specială certificată de acesta cum ar trebui sa fie intocmita?...astfel sa se tina cont de art.356
Totodata mandatarul va fi imputernicit in dosar..pt a depune acte...de a ridica acte..si de a la transmite catre parte din dosar
Răspunde
sandu radu 25.12.2013
1. Premise. în interpretarea şi aplicarea acestui text trebuie avute în vedere următoarele premise:

a) prin parte cu domiciliul în străinătate trebuie înţeleasă orice situaţie asimilată domiciliului părţii din punct de vedere procesual. Astfel, are domiciliul în străinătate partea, indiferent de cetăţenia sa, care este rezidentă în altă ţară sau care locuieşte în fapt în străinătate în mod real, constant şi continuu, chiar dacă fără forme legale [sensul de domiciliu este în acest caz echivalent celui atribuit prin art. 194 lit. a) NCPC) şi chiar dacă şi-a ales domiciliul procesual în România.

De
Citește mai mult asemenea, legea nu distinge după cum persoana care urmează a fi interogată este persoană fizică sau juridică, textul fiind incident în ambele situaţii.

Nu are domiciliul în străinătate partea care în mod sporadic în cursul procesului se află în afara graniţelor ţării; nu se poate prezuma, de asemenea, că o parte are domiciliul în străinătate dacă domiciliul acesteia este necunoscut.

b) interogatoriul prin mandatar al părţii cu domiciliul în străinătate este posibil numai dacă partea are un mandatar procesual. Nu are importanţă izvorul sau natura mandatului, dacă acesta îndeplineşte condiţiile art. 80 NCPC.

în lipsa unui mandatar, interogatoriul se va administra în condiţiile dispoziţiilor anterioare.

c) prin tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte ori prin acte normative speciale să nu se prevadă altă procedură de administrare a interogatoriului în cazul părţii care nu are domiciliul în ţara în care se judecă procesul.

Reamintim că, în situaţia în care normele europene sau tratatele internaţionale referitoare la drepturilor omului conţin norme procedurale neconcordante procedurii de drept intern privind administrarea probei, acestea se aplică prioritar.

De asemenea, în măsura în care noul Cod de procedură civilă reprezintă legea generală aplicabilă proceselor judiciare civile, dispoziţiile procedurale cu caracter special se aplică, de asemenea, cu prioritate.

2. Administrarea probei. Administrarea probei cu interogatoriu părţii aflate în străinătate presupune:

a) depunerea interogatoriului de către cel care îl propune în două exemplare. Unul va rămâne la dosar semnat de preşedinte, grefier şi partea care l-a propus, iar celălalt va fi predat mandatarului în vederea comunicării sale părţii. Necesitatea dublului exemplar apare în raport cu integritatea şi integralitatea întrebărilor la care se va formula răspuns. Instanţa trebuie să asigure garanţia faptului că răspunsurile au fost formulate la interogatoriul încuviinţat, a căror confruntare se poate face cu originalul menţinut în dosar, întrucât legea nu prevede obligaţia remiterii interogatoriului comunicat părţii căreia i-a fost luat.

De asemenea, comunicarea interogatoriului trebuie precedată de verificarea compatibilităţii întrebărilor cu obiectului probei avut în vedere în procedura de încuviinţare a acesteia;

b) întrucât nici în acest caz partea nu este chemată la interogatoriu, nu va fi citată cu această menţiune.

Instanţa va fixa un termen pentru ca cel interogat să poată răspunde şi mandatarul să poate înainta la dosar răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice.

S-a considerat că în acest caz mandatarul este cel care formulează răspunsul la întrebările adresate părţii, el neavând doar rolul de a primi întrebările comunicate de instanţă, de a le transmite părţii şi de a depune apoi răspunsurile acesteia la dosar, interpretarea contrară vădind excesivitate de vreme ce mandatul s-ar cere numai pentru depunerea la dosar a unui act de procedură".

Nu împărtăşim acest punct de vedere. Exigenţa procurii speciale şi autentice se impune nu din raţiuni derivate din controlul mandatarului, ci pentru a se asigura că partea ştie şi intenţionează să formuleze un răspuns la interogatoriu, adică îşi asumă răspunsurile în scop probator, în cadrul unei mărturisiri judiciare, cu toate consecinţele pe care aceasta le implică (caracter probator deplin, neretractabil, natura de act de dispoziţie directă, lipsa oricărei erori în legătură cu semnificaţia actului părţii de a răspunde la întrebările propuse).

Este adevărat, pe de altă parte, că fostul Cod civil stabilea în art. 1206 alin. (1) că mărturisirea judiciară se putea face printr-un împuternicit special al părţii spre a face mărturisirea, însă aceste dispoziţii au fost întotdeauna interpretate în sensul că mandatarul cu procură specială nu poate face decât o recunoaştere deplină într-o atare situaţie. Or, din punct de vedere procesual, recunoaşterea deplină, confundată cu achiesarea pârâtului sau cu renunţarea reclamantului la acţiune sunt şi astăzi acte de dispoziţie asupra procesului care nu pot fi făcute de mandatar decât în condiţiile art. 81 NCPC, dar se disting de administrarea probei cu interogatoriu.

Aşadar, şi dacă mandatarul prezintă instanţei procura cerută de alin. (2), instanţa nu vo proceda la interogarea mandatarului procesual, ci îi va cere în continuare transmiterea interogatoriului pentru ca partea să răspundă la acesta.

Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este suficientă.
Răspunde