Art. 360 Noul Cod de Procedură Civilă Soluţionarea cererii Probele Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 360
Soluţionarea cererii
(1) Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prima instanţă.
(2) Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să le dovedească, precum şi motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părţii adverse.
(3) Instanţa va dispune citarea părţilor şi va comunica părţii adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligată să depună întâmpinare.
(4) Instanţa va soluţiona cererea în camera de consiliu, prin încheiere.
(5) În caz de pericol în întârziere, instanţa, apreciind împrejurările, va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.
| ← Art. 359 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii de... | Art. 361 Noul Cod de Procedură Civilă Regimul căilor de atac... → |
|---|
Din punct de vedere material, asigurarea dovezilor promovată pe cale principala este întotdeauna de competenţa judecătoriei, iar promovată incidental este în competenţa instanţei care judecă litigiul în primă instanţă [mai mult chiar, cererea de asigurare de dovezi formulată pe parcursul existenţei unei judecăţi pe fond se impune a fi repartizată completului învestit aleatoriu cu judecarea cererii principale; aceasta în temeiul dispoziţiilor art. 961
Citește mai mult
alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al instanţelor judecătoreşti, text conform căruia cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de acelaşi complet].Astfel, dacă litigiul se află în faza apelului, etapă în care partea promovează o cerere de asigurare a dovezii, operează o delegare de competenţa a instanţei de apel (întrucât cererea priveşte probele administrabile în apel) către instanţa care a judecat în primă instanţă.
Din punct de vedere teritorial, când cererea este promovată pe cale principală ea se judecă la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar când este promovată incidental se produce o prorogare legală a competenţei instanţei care judecă litigiul şi asupra cererii incidentale. Prorogarea este totodată dublată de o delegare în cazul în care litigiul se află în etapa căilor de atac.
2. Forma şi conţinutul cererii. Cererea de asigurare a dovezilor trebuie să respecte forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată, cu anumită particularităţi:
a) obiectul cererii îl reprezintă asigurarea dovezii, astfel că partea va trebui să arate care este proba (mijlocul de probă) a cărei administrare o pretinde şi faptele pe care vrea să le dovedească. Astfel, deşi ar putea părea, datorită dispoziţiilor art. 363 NCPC, că procedura administrării dovezii nu impune verificarea de către instanţa care judecă această cerere admisibilitatea probei după criteriile stabilite prin art. 255 alin. (1) NCPC, credem că atât legalitatea, cât şi aptitudinea probei de a duce la rezolvarea cauzei în care va fi administrată vor fi avute în vedere la soluţionarea acestui tip de acţiune, independent de faptul că ele vor fi evaluate şi de instanţa care judecă litigiul, potrivit circumstanţelor concrete ale respectivului litigiu la acel moment. Concluzia acestei necesităţi o trasează însuşi art. 360 alin. (2) NCPC de vreme ce trebuie arătate faptele ce trebuie dovedite în legătură cu care proba trebuie să se plaseze;
b) motivele care fac necesară asigurarea acestora, adică justificarea situaţiei de urgenţă care îndreptăţeşte incidenţa procedurii sau, după caz, acordul părţii adverse.
3. Soluţionarea cererii. în vederea soluţionării cererii pentru asigurarea dovezilor se constituie un dosar separat.
în principiu, acest lucru nu ridică probleme în situaţia promovării cererii pe cale principală, când petentul se va adresa direct instanţei competente. Dacă, însă, cererea se formulează în timpul soluţionării litigiului, adică incidental, actul de sesizare poate fi autonom (o cerere propriu-zisă depusă) ori asigurarea dovezilor poate fi promovată şi ca un capăt de cerere succesiv cererilor care fac obiectul litigiului, adică odată cu cererea de chemare în judecată care declanşează litigiul principal sau ca cerere incidenţă în cursul soluţionării litigiului. în acest caz, instanţa va disjunge cererea necondiţionat de starea de judecată a acesteia, ci faţă de împrejurarea că presupune, potrivit art. 360 şi urm. NCPC, o procedură specială atât în privinţa judecării, cât şi cu privire la regimul căilor de atac [în acest sens, pot deveni incidente inclusiv dispoziţiile art. 203 alin. (2) NCPC], iar dosarul astfel disjuns va fi soluţionat de acelaşi complet.
Cererea de asigurare a dovezilor, reprezentând ea însăşi o procedură specială impusă de urgenţă şi care stabileşte anumite condiţii speciale de procedibilitate, este autonoma. Prin urmare, asigurarea dovezilor nu poate fi cerută pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Cererea se judecă în camera de consiliu, ca regulă cu citarea părţilor, situaţia de excepţie a necitării acestora urmând să fie apreciată de instanţă potrivit cererii şi motivelor de natură să o justifice (respectiv urgenţa impusă prin pericolul întârzierii). Depunerea întâmpinării nu este obligatorie.
Cererea se soluţionează prin încheiere, pronunţată în şedinţă publică.
în cazul admiterii, încheierea nu semnifică şi închiderea dosarului, deoarece măsurii de admitere a cererii (prin care se apreciază urgenţa ori se constată consimţământul părţilor şi temeinicia cererii) îi urmează administrarea probei, care este făcută în acelaşi dosar, potrivit art. 362 NCPC.
Admiţând cererea atât din perspectiva admisibilităţii, cât şi a temeiniciei, instanţa va lua prin aceeaşi încheiere şi toate masurile necesare pentru administrarea probei, stabilind, atunci când este cazul, obligaţii în sarcina părţilor în legătură cu aceasta [în acest sens, devin incidente dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi cele ale art. 262 alin. (l)-(4) NCPC].