Art. 363 Noul Cod de Procedură Civilă Puterea doveditoare Probele Judecata

Art. 363

Puterea doveditoare

(1) Probele asigurate în condiţiile prevăzute la art. 362 vor fi cercetate de instanţă, la judecarea procesului, sub raportul admisibilităţii şi concludenţei lor. În cazul în care găseşte necesar, instanţa va proceda, dacă este cu putinţă, la o nouă administrare a probelor asigurate.

(2) Probele asigurate pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.

(3) Cheltuielile făcute cu administrarea probelor vor fi ţinute în seamă de instanţa care judecă pricina în fond.

Comentarii despre Art. 363 Noul Cod de Procedură Civilă Puterea doveditoare Probele Judecata

sandu radu 25.12.2013

în cursul procesului asupra fondului cauzei, aceste probe au aceeaşi valoare probantă ca şi în cazul în care s-ar fi administrat în cursul judecăţii, putând fi combătute prin alte mijloace de probă.

însă instanţa care judecă litigiul de fond are obligaţia de a evalua şi pune în discuţia părţilor în faza cercetării judecătoreşti - potrivit circumstanţelor şi datelor cauzei la momentul încuviinţării probelor în acest litigiu - admisibilitatea şi concludenţa probelor administrate în condiţiile art. 362 NCPC. Aceasta nu semnifica un control jurisdicţional al încheierii pronunţate în condiţiile

Citește mai mult

art. 360 alin. (4) NCPC, ci evaluarea unor noi circumstanţe legate de procesul probator în litigiul în desfăşurare.

De asemenea, dacă este necesar şi posibil, instanţa care judecă litigiul principal va putea, din oficiu sau la cerere, să dispună readministrarea probei asigurate. Necesitatea readministrării probei trebuie, de asemenea, să aibă în vedere numai circumstanţe specifice procesului principal.

Dovezile administrate în condiţiile art. 362 NCPC pot fi folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor, text ce constituie o aplicaţie a principiului general potrivit căruia dovezile nu aparţin părţilor, ci cauzei.

Desigur, întrucât acestea sunt probe ale procesului, costurile impuse de administrarea lor se cuantifică la calculul cheltuielilor de judecată, ceea ce ar exclude cheltuielile reprezentând onorarii de avocaţi, de exemplu, care nu reprezintă costuri de administrare a probei.

(a se vedea C.S.J., dec. nr. 1937/2001, în B.J. 2001, p. 109 - Este astfel greşit procedeul instanţei de a „omologa" raportul de expertiză, ceea ce semnifică o însuşire a sa, care nu poate fi făcută decât de judecătorul pricinii - C.S.J., s. civ., dec. civ. nr. 1973/2001, în G. Boroi, O. Spineanu-Matei, op. cit., p. 385.)

Răspunde