Art. 364 Noul Cod de Procedură Civilă Constatarea de urgenţă a unei stări de fapt Probele Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 3-a
Probele
Art. 364
Constatarea de urgenţă a unei stări de fapt
(1) La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripţia căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la faţa locului această stare de fapt.
(2) În cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părţii adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia.
(3) În lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanţei să încuviinţeze efectuarea constatării. Instanţa poate încuviinţa efectuarea constatării fără citarea aceluia împotriva căruia se cere. Dispoziţiile art. 360-363 se aplică în mod corespunzător.
(4) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă, şi are puterea doveditoare a înscrisului autentic.
| ← Art. 363 Noul Cod de Procedură Civilă Puterea doveditoare... | Art. 365 Noul Cod de Procedură Civilă Dispoziţii speciale... → |
|---|
Pe lângă diferenţe de ordin procedural, constatările executorului judecătoresc cu privire la o anumită stare de fapt au valoarea probatorie a înscrisului autentic, în
Citește mai mult
timp ce o probă, chiar administrată în condiţiile art. 360 şi urm. NCPC, nu are în principiu o valoare preconstituită sau un regim probator excepţional.în principiu, măsura constatării unei stări de fapt nu implică în mod necesar intervenţia instanţei, partea urmând să se adreseze executorului judecătoresc în circumscripţia căruia urmează să se facă constata re al2], care va putea constata la faţa locului această stare de fapt, potrivit competenţei sale date de art. 7 lit. f) şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată.
Intervenţia instanţei este condiţionată de lipsa acordului părţii adverse sau al altei persoane împotriva căreia constatarea urmează a fi făcută.
Cu această condiţie suplimentară îndeplinită, judecarea unei astfel de cereri reactivează toate dispoziţiile procedurale stabilite prin art. 360-363, în măsura în care compa-tibilizarea este posibilă.
2. Procedura. Constatarea de urgenţă a unei stări de fapt se va face întotdeauna prin intermediul executorului judecătoresc. Spre deosebire de vechea reglementare, în cadrul căreia executorul judecătoresc era desemnat (delegat) de către instanţă în condiţiile art. 239 CPC 1865, în actuala reglementare instanţa va pronunţa o încheiere de admitere a cererii în condiţiile art. 360 NCPC, prin care va încuviinţa efectuarea constatării de urgenţă a unei stări de fapt de către un executor judecătoresc competent potrivit legii. Această încheiere are putere executorie.
Constatarea astfel încuviinţată va fi făcută în baza autorizaţiei emise de către instanţă, de către un executor ales de către parte, întocmind un proces-verbal. Orice vicii sau încălcări legate de modalitatea în care executorul judecătoresc îşi îndeplineşte obligaţiile vor putea fi sesizate prin intermediul contestaţiei la executarem.
Din punctul nostru de vedere, procedura ar fi astfel epuizată, cu condiţia ca procesul-verbal de constatare să fie comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă, prin grija executorului judecătoresc.
însă ca urmare a trimiterii la dispoziţiile art. 360-363 NCPC, pe care legiuitorul le indică a fi aplicate în mod corespunzător, credem că procedura soluţionării unei astfel de cereri se epuizează după efectuarea constatării, dar condiţionat de depunerea la dosarul instanţei a procesului-verbal de constatare şi comunicarea sa în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă, urmată de încheierea pronunţată în condiţiile 362 alin. (2) NCPC.
Dincolo de faptul că menţinerea acestei a doua etape nu implică în mod real posibilitatea instanţei de a interveni sau controla constatarea propriu-zisă, în principiu instanţa nu va avea niciun reper justificat în acordarea termenelor care urmează încheierii de încuviinţarea a cererii sau luarea oricărei alte măsuri care să asigure finalizarea dosarului.