Art. 366 Noul Cod de Procedură Civilă Domeniu de aplicare Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici Judecata

Prin introducerea acestor dispoziţii s-a urmărit asigurarea soluţionării litigiului în mod accelerat, o responsabilizare a părţilor şi a celor care asistă sau reprezintă interesele acestora în plan procesual, dar nu în cele din urmă o degrevare a instanţelor de etapa administrării probelor.

Deşi posibilitatea administrării probelor prin avocaţi a fost introdusă în procedura civilă încă prin O.U.G. nr. 138/2000, dar abrogată prin O.U.G. nr. 59/2001 şi reintrodusă prin Legea nr. 219/2005, ea a fost primită cu rezerve de cei în drept să o folosească şi pentru îmbunătăţirea drepturilor cărora a

Citește mai mult

fost concepută. Este posibil ca atenuarea principiului nemijlocirii să fie descurajantă pentru părţi, însă instituţionalizarea acestui sistem nu este lipsită de eficienţă. Nu doar că procedura ar facilita părţilor posibilitatea de a rezolva, în bună măsură, litigiul amiabil, dar realizarea acestui parteneriat între instanţă, părţi şi avocaţii lor ar putea constitui şi un prilej de întărire a credibilităţii reciproce, o mai bună înţelegere a sistemului jurisdicţional în ansamblu sau o asumare responsabilă a actului de justiţie prin implicarea părţilor.

Cu toate acestea, pe lângă faptul că legiuitorul stabileşte domeniul litigiilor în care această posibilitate poate fi exercitată, în mod evident se păstrează în competenţa exclusivă şi netranzacţionabilă a instanţei sesizate problema stabilirii probelor care urmează a fi astfel administrare - deci, în planul deciziei numai instanţa va stabili ce probe sunt încuviinţate într-un litigiu -, precum şi soluţionarea oricăror incidente legate de administrarea probelor şi realizarea oricărei proceduri care, dincolo de aspectele formale, impune, dincolo de orice îndoială, menţinerea anumitor drepturi şi garanţii procesuale esenţiale.

Textul reglementează câmpul de aplicare a dispoziţiilor privitoare la administrarea probelor de avocaţi, statuând că ele sunt incidente tuturor litigiilor, fiind exceptate în mod expres:

a) cele care se referă la drepturi asupra cărora legea nu permite încheierea unei tranzacţii;

b) cele ce privesc starea civilă, capacitatea persoanelor şi relaţiile de familie.

în cazul acestor excepţii, administrarea probelor va urma calea dreptului comun, în sensul că aceasta se va realiza de instanţa de judecată sesizată cu soluţionarea cauzei, indiferent de voinţa părţilor.

Adăugăm la această delimitare expresă şi pe aceea că, în cazul litigiilor în care părţile pot recurge la o asemenea procedură, admisibilitatea sa este condiţionată de reprezentarea sau asistarea tuturor părţilor litigiului de avocaţi sau, potrivit art. 388 NCPC, de consilieri juridici. Această interpretare rezultă, dincolo de interpretarea sistematică a textelor, din chiar titlul subsecţiunii.

Astfel, potrivit art. 368 NCPC, părţile pot conveni ca avocaţii care le asistă sau le reprezintă să administreze probele în cauză, iar şedinţele de judecată se desfăşoară, obligatoriu, cu participarea avocaţilor.

Nu este aşadar admisibil ca părţile să fie reprezentate sau asistate procesual de mandatari procesuali care îşi legitimează dreptul de reprezentare pe un mandat dat ad litem, deoarece acestor reprezentanţi legea le stabileşte anumite limitări incompatibile cu procedura prezentată. Cel mult, un asemenea procurator judiciar-şi numai dacă se legitimează printr-o procură specială dată în acest sens - ar putea, în numele părţii, să încheie şi să prezinte instanţei convenţia de administrare a probelor, potrivit art. 368 NCPC.