Art. 368 Noul Cod de Procedură Civilă Convenţia părţilor Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
SUBSECŢIUNEA a 4-a
Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici
Art. 368
Convenţia părţilor
(1) La termenul prevăzut la art. 367 părţile, prezente personal sau reprezentate, pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauză, potrivit dispoziţiilor prezentei subsecţiuni.
(2) Consimţământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. (1), se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în faţa instanţei, luându-se act despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat să certifice consimţământul şi semnătura părţii pe care o asistă ori o reprezintă. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelaşi avocat, consimţământul se va da de fiecare dintre ele separat.
(3) Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta subsecţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă.
(4) Consimţământul dat potrivit alin. (2) nu poate fi revocat de către una dintre părţi.
| ← Art. 367 Noul Cod de Procedură Civilă Obligaţia instanţei... | Art. 369 Noul Cod de Procedură Civilă Desfăşurarea... → |
|---|
Aşadar, pe lângă sublinierea în sensul că o asemenea convenţie nu poate avea ca obiect
Citește mai mult
delegarea competenţelor sau prerogativelor care aparţin exclusiv instanţei (mai exact, în acest caz, statuarea asupra probelor încuviinţate), reamintim că şi în această privinţă părţilor li se recunosc anumite drepturi, mai exact dreptul de a încheia convenţii cu privire la admisibilitatea, obiectul şi sarcina probelor, concomitent etapei încuviinţării acestora.Convenţia asupra administrării probelor poate:
a) sâ fie făcuta în faţa instanţei şi consemnată în încheierea de şedinţă. în această ipoteză convenţia poate fi făcută de către părţi personal sau de către reprezentanţii acestora cărora dreptul încheierii acestei convenţii le-a fost dat anume, adică prin împuternicire specială dată de fiecare parte, indiferent de numărul lor sau de natura ori izvorul coparticipării procesuale;
b) sâ fie înfâţişatâ instanţei printr-un înscris, caz în care instanţa va verifica dacă consimţământul pentru administrarea probelor a fost dat de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială; în acest caz, convenţia va rămâne consemnată la dosar.
Instanţa este obligată să verifice condiţiile de exprimare a consimţământului, valabilitatea acestuia din punctul de vedere al formei, dar şi valabilitatea sa pe fond, atunci când părţile şi-l exprimă nemijlocit în instanţă.
Consimţământul astfel exprimat este irevocabil, putând fi invocate vicii de natură să afecteze valabilitatea sa; totuşi, convenţia poate fi revocată bilateral.
Cu privire la caracterul revocabil al convenţiei mutuus dissensus, a se vedea I. Leş, Noul Cod de procedură civilă, voi. I, 2011, p. 489 şi R. Bercea, Administrarea probelor de către avocaţi sau de către consilierii juridici din
De asemenea, în cursul desfăşurării unei asemenea proceduri, este posibil ca în proces să intervină terţi, faţă de care o asemenea convenţie preexistentă nu produce efecte în plan procesual. Considerăm, însă, că o nouă convenţie, care să stabilească opţiunea tuturor părţilor pentru administrarea probelor prin avocaţi, poate fi făcută independent de depăşirea momentului stabilit prin art. 367 NCPC. Nu credem, însă, că terţul poate face o simplă achiesare la convenţia preexistentă a părţilor, pentru că în mod esenţial convenţia este pluripartită.
Cu privire la conţinutul convenţiei de reprezentare, pe lângă obiectul său principal (administrarea probelor, care credem că poate privi administrarea tuturor probelor, dar şi numai o parte a lor), aceasta trebuie să consemneze declaraţia părţii referitoare la alegerea de domiciliu procesual, pentru procedura administrării probelor, la avocatul care o reprezintă în acest scop.
Mai subliniem că desemnarea avocatului care reprezintă partea în procedura de administrare a probelor potrivit acestei subsecţiuni poate avea un mandat strict delimitat la finalizarea procedurii, fără a fi necesar să fie angajat în proces şi dincolo de limitele administrării probelor.
Părţile care au aceeaşi poziţie procesuala îşi pot desemna un reprezentant comun, dar pot apela la serviciile unor avocaţi diferiţi, legea neimpunând nicio limitare.
Sintagma „avocaţii care le asistă şi le reprezintă" presupune existenţa unui contract de asistenţa juridică încheiat între parte şi apărător. Prin urmare, alţi reprezentanţi procesuali, chiar licenţiaţi în drept, nu pot realiza în favoarea celor reprezentaţi administrarea probelor potrivit acestei subsecţiuni în măsura în care nu îşi legitimează calitatea de avocat în acel proces.
Cu privire la momentul procesual la care o convenţie pentru administrarea probelor prin avocaţi poate fi încheiată, în doctrină s-a arătat că aceasta se poate realiza şi cu prilejul rejudecării unei cauze ca urmare a admiterii unei căi de atac şi trimiterii cauzei spre rejudecare, respectiv ca urmare a admiterii recursului şi casării hotărârii, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
în schimb, s-a apreciat că procedura analizată nu poate fi aplicată în calea de atac atunci când s-a solicitat refacerea probatoriului administrat în primă instanţă dacă aceasta arînsemna să se recurgă la aceeaşi procedură cu cea împotriva căreia părţile şi-au exprimat nemulţumirea tocmai prin cererea de refacere a probaţiunii deja administrate.
însă în situaţia în care cererea de administrare a unor noi probe în apel nu este determinată de vicii ale procedurii de administrare a probelor de către avocaţi desfăşurate în primă instanţă, s-a opinat în sensul admisibilităţii procedurii în discuţie şi în cadrul apelului.