Art. 370 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri luate de instanţă Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici Judecata

Art. 370

Măsuri luate de instanţă

(1) După constatarea valabilităţii consimţământului dat conform art. 368, instanţa va lua măsurile prevăzute la art. 237 alin. (2). Dispoziţiile art. 255, 256, art. 257 alin. (1), art. 258 şi 260 sunt aplicabile.

(2) Când, potrivit legii, cererile prevăzute la alin. (1) pot fi formulate şi ulterior primului termen de judecată la care părţile sunt legal citate, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt, dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat.

(3) Dispoziţiile art. 227 şi ale art. 254 alin. (2)-(4) sunt aplicabile.

(4) Partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a probelor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice probă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea probelor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste probe.

Comentarii despre Art. 370 Noul Cod de Procedură Civilă Măsuri luate de instanţă Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici Judecata

sandu radu 25.12.2013

După constatarea valabilităţii consimţământului în condiţiile arătate la art. 368 NCPC, instanţa va lua toate masurile specifice conţinutului cercetării procesului: va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu; va examina cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii; va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul; va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate; la

Citește mai mult

cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 203 NCPC; va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor; va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului, urmând a le administra în condiţiile legii; va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate; va dispune ca părţile să prezinte dovada efectuării verificărilor în registrele de evidenţă ori publicitate prevăzute de noul Cod civil sau de legi speciale; va îndeplini orice alt act de procedură necesar soluţionării cauzei, inclusiv verificări în registrele prevăzute de legi speciale.

în mod evident, o parte a acestor măsuri nu sunt integrate etapei de administrare a probelor, chiar dacă anumite intervenţii pot fi făcute pe durata desfăşurării sale. Astfel: excepţiile absolute pot fi invocate oricând în cursul procesului, până la închiderea dezbaterilor pe fond; terţii pot interveni în proces în anumite situaţii chiar dacă s-a trecut la administrarea probelor; părţile pot încheia tranzacţii sau face acte de dispoziţie procesuală, de asemenea, independent de momentul procesual etc.

Este surprinzătoare soluţia legiuitorului de a condiţiona rezolvarea acestor probleme de convenţia părţilor prin care optează pentru administrarea probelor prin avocaţi, deoarece aceste chestiuni nu interferează, cel puţin nu la primul nivel, cu atât mai mult cu cât la acest moment, probele nu vor fi fost încă încuviinţate.

Mai mult, administrarea probelor prin avocaţi este ea însăşi o procedura incidentala, care se poate desfăşura paralel cu multe altele de acelaşi fel, în mod independent. în măsura în care o anumită măsură procesuală nu implică administrarea probelor, desfăşurarea ei ar trebui să rămână independentă, atât în ce priveşte condiţiile de procedibili-tate, cât şi implicaţiile pe care le poate induce în planul drepturilor procesuale.

însă legiuitorul nu optează pentru soluţia independenţei procedurii şi, cel puţin prin prisma realizării acestei conexiuni, recurgerea părţilor la această opţiune procesuală pare o măsură de clemenţă pentru acestea, de natură să le impună consecinţe riscante.

Dincolo de faptul că reprezintă pentru părţi o opţiune, ni se pare neoportun ca o eventuală convenţie a părţilor asupra administrării probelor prin avocaţi să proiecteze asupra acestora pericolul de a pierde unele drepturi procesuale pe care, în condiţii obişnuite de desfăşurare a procesului, şi le conservă chiar în lipsă.

De exemplu, în condiţiile alin. (4) al art. 370, partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a probelor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice proba, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea probelor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste probe. Dincolo de faptul că încuviinţarea probelor şi administrarea lor intră în componenţa unor drepturi procesuale cu conţinut diferit şi au în mod obligatoriu o anumită succesiune în planul procesului, observăm că, în cursul obişnuit al instanţei, partea nu suferă o asemenea sancţiune, ci, dimpotrivă, instanţa va lua în discuţie cererile şi apărările părţii care lipseşte [art. 223 alin. (2), art. 224 NCPC].

Răspunde