Art. 511 Noul Cod de Procedură Civilă Termen de exercitare Revizuirea Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA a 3-a
Revizuirea
Art. 511
Termen de exercitare
(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:
1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii;
2. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urmă act de executare;
3. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;
4. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea prin care a fost sancţionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de sancţionare disciplinară;
5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă;
6. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;
7. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a acesteia; în cazul minorilor, persoanelor puse sub interdicţie judecătorească sau sub curatelă termenul de revizuire este de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu sau, după caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdicţie, de la încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului;
8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
(2) În cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteşte de la încetarea împiedicării.
(3) Pentru motivele prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 10 şi 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.
(5) Dacă prin aceeaşi cerere se invocă motive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător pentru fiecare motiv în parte.
| ← Art. 510 Noul Cod de Procedură Civilă Instanţa competentă... | Art. 512 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea executării... → |
|---|
Alineatul (1) prevede un termen de o lună pentru revizuirea întemeiată pe majoritatea motivelor prevăzute de art. 509, stabilind, pentru fiecare caz în parte, data de la care începe să curgă.
a) Pentru motivul de revizuire prevăzut Io pct. 1 ol art. 509, constând în pronunţarea extro petita, minus petita, plus petita, termenul de o lună începe să curgă întotdeauna de la comunicarea hotărârii, fără distincţiile pe care le făcea vechea reglementare în funcţie de
Citește mai mult
instanţa care pronunţa hotărârea, deoarece actualmente toate hotărârile se comunică, potrivit art. 427 NCPCb) în cazul pieirii obiectului pricinii, termenul şi data de început a acestuia au rămas aceleaşi, respectiv o lună de la cel din urmă act de executare.
c) Pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3 al art. 509 s-au menţinut regulile din vechea reglementare, în sensul că, pe lângă termenul de o lună de la data la care partea a luat cunoştinţă de hotărârea de condamnare a judecătorului, martorului, expertului sau interpretului sau de hotărârea care a declarat fals înscrisul ori, în lipsă de hotărâre, de la data la care partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care nu se mai poate face constatarea infracţiunii pe cale penală, textul mai prevede şi două termene limită, care nu pot fi depăşite, chiar dacă cererea de revizuire ar respecta termenul de o lună calculat în modul anterior descris.
Astfel, în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare sau de constatare a falsului, cererea de revizuire nu poate fi introdusă după mai mult de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale, indiferent de data la care partea a luat cunoştinţă de hotărâre. Spre deosebire de termenul de o lună, care are ca punct de plecare un moment subiectiv, termenul de un an este un termen determinat obiectiv, menit să asigure stabilitatea raporturilor juridice şi să curme incertitudinea cu privire la deznodământul unui proces într-un termen rezonabil.
în lipsa unei hotărâri penale, textul prevede un termen limită de 3 ani de la data la care s-au produs împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală.
d) O reglementare identică celei privitoare la motivul descoperirii hotărârii penale de condamnare există pentru situaţia luării la cunoştinţă despre existenţa unei hotărâri definitive de sancţionare disciplinară a judecătorului.
e) Pentru motivul de revizuire reglementat de art. 509 pct. 5 se păstrează aceeaşi reglementare. Termenul de o lună începe să curgă din „ziua în care s-a descoperit înscrisul" raţiunea acestei soluţii constând în aceea că de la acest moment se prezumă că partea a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul lui.
f) Motivul casării, anulării sau schimbării unei hotărâri pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere trebuie invocat în termen de o lună de la data la care partea a luat cunoştinţă de existenţa acestui motiv (casarea, anularea, schimbarea hotărârii). Şi aici legiuitorul intervine cu un termen limită, de un an de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a pronunţat una dintre aceste soluţii, ceea ce înseamnă că, dacă din indiferent ce motive partea nu ia cunoştinţă de hotărâre în interiorul termenului de un an, nu mai poate introduce revizuire, prevalându-se de respectarea termenului de o lună.
g) Pentru motivul lipsei de apărare sau apărării cu viclenie, pct. 7 al art. 511 vine cu o nouă reglementare, în sensul că statul sau o altă persoană de drept public are la dispoziţie o lună de la data la care a luat cunoştinţă de hotărârea dată în atare condiţii pentru a o ataca pe calea revizuirii şi, de asemenea, acestea ţinute de termenul limită de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Prin derogare de la regula anunţată în preambulul alin. (1), teza a ll-a a pct. 7 prevede că, atunci când persoanele vizate sunt minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească sau curatelă, revizuirea se poate cere într-un un termen mai îndelungat, de 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, tocmai avându-se în vedere situaţia specială a acestor persoane din punct de vedere al discernământului.
în privinţa termenului în care minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească sau sub curatelă pot formula cerere de revizuire, prevederea anterioară din art. 324 pct. 5 CPC 1865 consacra un termen de 6 luni de la data întoarcerii dispărutului sau, după caz, de la data dobândirii capacităţii.
Şi pentru acest caz legiuitorul stabileşte un termen limită, de un an, care devine calculabil din momentul în care persoana dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu sau de la care a fost înlocuit tutorele interzisului, a încetat curatela sau a fost înlocuit curatorul.
h) în ceea ce priveşte momentul de la care curge termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, spre deosebire de art. 324 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, care distingea, pentru calculul termenului, după cum hotărârile între care există contrarietate sunt pronunţate sau nu de instanţe de recurs, pentru această din urmă ipoteză termenul de o lună urmând să înceapă să curgă de la pronunţarea ultimei hotărâri'11, art. 511 alin. (1) pct. 8 NCPC prevede generic că termenul de o lună începe să curgă de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
în fapt, după distincţiile făcute de art. 634 NCPC, unele hotărâri sunt definitive chiar de la data pronunţării, iar altele devin astfel la data expirării termenului de exercitare a unei căi de atac.
Fiind sesizată cu controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, Curtea Constituţională a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 24 şi art. 126 alin. (2), legiuitorul având libertatea de a reglementa un regim legal de procedură diferit, pentru faze procesuale diferite, ceea ce nu echivalează cu încălcarea dreptului de acces liber la justiţie al părţilor interesate, prin dispoziţiile legale ce reglementează procedura de sesizare a instanţelor judecătoreşti cu cererea de revizuire şi cele privind judecata cererii de revizuire asigurându-se dreptul la apărare al părţilor pe tot parcursul judecării cererii de revizuire.
Aceleaşi dispoziţii au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, sub aspectul termenului de o lună în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, Curtea Constituţională statuând că prin calculul acestuia de la momentul pronunţării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale şi celor ale Convenţiei europene a drepturilor omului care reglementează dreptul la un proces echitabil. Argumentele Curţii au vizat faptul că în procedura revizuirii hotărârea atacată nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării ei, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării, motiv pentru care formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie al revizuentului(3). De asemenea, insuficienta diligenţă, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului instanţei, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intra în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situaţii de fapt neimputabile reglementării criticate, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
i) Alineatul (2) al art. 511 prevede un termen de 15 zile de la data la care a încetat cauza care a împiedicat partea să se prezinte la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta. Potrivit art. 509 pct. 9, motivul de revizuire îl reprezintă existenţa unei cauze de împiedicare a participării la judecată mai presus de voinţa părţii. Este logic ca, odată încetată această împiedicare, partea interesată să acţioneze pe calea revizuirii într-un termen relativ scurt.
j) Alineatul (3) al art. 511 reglementează un termen de 3 luni pentru exercitarea revizuirii întemeiate pe motivele prevăzute de art. 509 pct. 10 şi 11, termen care începe să curgă de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului şi, respectiv, a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
O eventuală cerere de revizuire introdusă anterior publicării hotărârii Curţii Europene în Monitorul Oficial nu va putea fi privită ca prematură, dar credem că judecata va trebui temporizată - chiar în condiţiile în care cererea ar fi însoţită de o traducere a hotărârii efectuată de un traducător autorizat - până la publicarea acesteia în Monitor, ca fiind versiunea oficială a traducerii în limba română, de conţinutul căreia instanţa ar putea să ţină seama.
2. Motivarea revizuirii. în ceea ce priveşte motivarea revizuirii, alin. (4) al art. 511 prevede în mod expres că aceasta se face prin însăşi cererea de revizuire sau înăuntrul termenului de exercitare a acestei căi de atac, ca şi în cazul recursului şi contestaţiei în anulare.
Conform alin. (5) al aceluiaşi articol, dacă sunt invocate mai multe motive, pentru care sunt prevăzute termene diferite sau care se calculează de la momente diferite, pentru fiecare trebuie respectate dispoziţiile legale incidente.
Noul cod prevede pentru prima dată şi sancţiunea nemotivârii revizuirii în termenul legal ca fiind nulitatea, ceea ce va determina reconsiderarea practicii judiciare prin care cererile de revizuire nemotivate sau motivate peste termenul de exercitare a căii de atac erau respinse ca inadmisibile. Astfel, într-o decizie de speţă sub imperiul vechii reglementări, s-a statuat în sensul că invocarea generică a dispoziţiilor art. 322 CPC 1865, fără indicarea unuia dintre cele opt motive, determină inadmisibilitatea cererii. în actuala reglementare, dacă cererea de revizuire nu va fi motivată în termenul legal sau dacă în motivarea acesteia nu se va regăsi niciunul dintre cele 11 cazuri de revizuire prevăzute de art. 509 NCPC, cererea va fi constatată nulă.