Art. 514 Noul Cod de Procedură Civilă Calitatea procesuală Recursul în interesul legii
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Recursul în interesul legii
Recursul în interesul legii
Art. 514
Calitatea procesuală
Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.
| ← Art. 513 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată... | Art. 515 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii de... → |
|---|
Deşi denumirea marginală a art. 514 este „calitatea procesuală", acest text de lege enunţă în primul rând scopul reglementării recursului în interesul legii, ca fiind acela de o asigura interpretarea şi aplicarea unitara a legii de către toate instanţele judecătoreşti.
Interpretarea unitara este posibilă tocmai prin pronunţarea instanţei supreme asupra recursului în interesul legii, iar aplicarea unitara prin caracterul
Citește mai mult
obligatoriu al deciziilor date în interesul legii, prevăzut în art. 517 alin. (4).Scopul acestei reglementări este realizat prin intermediul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, căreia art. 97 pct. 2 NCPC îi dă în competenţă soluţionarea recursurilor în interesul legii, în sensul pronunţării asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de către instanţele judecătoreşti.
2. Calitatea procesuală. Sesizarea înaltei Curţi nu se poate face de către orice persoană care ia cunoştinţă despre existenţa unei practici neunitare în legătură o anumită problemă de drept, calitatea procesuală activă fiind rezervată de legiuitor unui număr limitat de persoane sau instituţii: procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, colegiul de conducere al înaltei Curţi, colegiile de conducere ale curţilor de apel şi Avocatul Poporului.
în ceea ce-l priveşte pe procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte, acesta poate acţiona din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, ceea ce înseamnă că ministrul justiţiei nu poate sesiza el însuşi înalta Curte cu un recurs în interesul legii, ci se poate adresa doar cu o propunere procurorului general, care stabileşte dacă sunt sau nu întrunite condiţiile legii pentru sesizarea înaltei Curţi.
în fine, tocmai pentru înfăptuirea scopului pentru care reglementează acest mecanism de unificare a practicii judiciare, legea prevede că persoanele cărora le recunoaşte calitate procesuală au nu doar vocaţia, ci îndatorirea de a cere înaltei Curţi să se pronunţe în interesul legii. Cu toate acestea, în doctrina anterioară s-a remarcat faptul că o atare obligaţie este lipsită de orice sancţiune procedurală.
Aceasta presupune că, odată ce verifică şi constată că sunt îndeplinite condiţiile sesizării înaltei Curţi cu un recurs în interesul legii, persoanele enumerate în art. 514 au obligaţia de a introduce recursul în interesul legii, şi nu posibilitatea de a aprecia, de la caz la caz, dacă vor proceda astfel după criterii de oportunitate, urgenţă sau importanţă a problemei de drept rezolvate neunitar.
Este de menţionat şi faptul că, în practica existentă anterior noului cod, s-a statuat în sensul că, pentru identitate de raţiune, dispoziţiile legale prin care se conferă anumitor persoane sau instituţii dreptul de a sesiza înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se aplică şi în cadrul cererilor de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii reglementate de Codul de procedură civilă. Astfel, a fost respinsă ca inadmisibilă o sesizare privind existenţa unei contradicţii între dispozitivul şi considerentele unei decizii în interesul legii, fiind solicitate lămuriri cu privire la aplicarea acesteia, pe considerentul că respectiva sesizare a fost formulată de un grup de judecători ai unei curţi de apel, şi nu de către colegiul respectivei instanţe.