Art. 513 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată Revizuirea Căile extraordinare de atac
| Comentarii |
|
Căile extraordinare de atac
SECŢIUNEA a 3-a
Revizuirea
Art. 513
Procedura de judecată
(1) Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.
(2) Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Revizuentul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei.
(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
(4) Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre. Se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.
(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
(6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători.
| ← Art. 512 Noul Cod de Procedură Civilă Suspendarea executării... | Art. 514 Noul Cod de Procedură Civilă Calitatea procesuală... → |
|---|
- Revizuirea nu este conditionata de exercitarea apelului.
- Intre revizuire si recurs, recursul se exercita cu prioritate
în noua reglementare se prevede că revizuirea se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată. Este logic să fie aşa, din moment ce hotărârea atacată poate fi rezultatul unei judecăţi în primă instanţă, în apel, în recurs sau chiar în contestaţie în anulare, iar revizuirea este o cale de atac de
Citește mai mult
retractare. Desigur, dispoziţiile procedurale specifice fiecărei faze procesuale sunt aplicabile în măsura în care nu există altele derogatorii, specifice căii de atac a revizuirii.Credem că îşi păstrează valabilitatea soluţiile jurisprudenţiale potrivit cărora calitate procesuală activă în procedura revizuirii pot avea doar părţile din litigiul finalizat cu hotărârea care se atacă, nu şi terţe persoane cărora hotărârea nu le este opozabilă.
Va fi însă reconsiderată practica instanţelor care excludea posibilitatea lărgirii cadrului procesual în revizuire, pe considerentul că este o cale extraordinară de atac, şi nu o cerere care declanşează un nou litigiu. Dacă sub imperiul vechii reglementări cererea de intervenţie era considerată inadmisibilă, actualmente, faţă de dispoziţiile art. 63 alin. (2) NCPC, o cerere de intervenţie accesorie va putea fi primită inclusiv în faza revizuirii, deoarece textul de lege menţionat prevede expres că acest gen de intervenţie se poate face chiar şi în căile extraordinare de atac.
în continuare însă, dacă intervenţia s-a făcut într-o fază procesuală anterioară, cererea de revizuire formulată de intervenientul accesoriu va fi considerată neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.
în ceea ce priveşte motivarea cererii de revizuire, aceasta trebuie să facă referire în mod explicit la motivele limitativ prevăzute de art. 509, indicarea lor în mod generic nefiind suficientă, sub sancţiunea nulităţii. Cererea de revizuire poate fi completată sau modificată în limitele prevăzute de art. 509 şi cu respectarea termenelor impuse de art. 511 NCPC11.
2. întâmpinarea. O prevedere derogatorie de la regula aplicabilă judecăţii în primă instanţă, apelului şi recursului se regăseşte în alin. (2) al art. 513, care, pe lângă obligativitatea întâmpinării, prevede faptul că de întâmpinare contestatorul ia cunoştinţă de la dosar.
Cu alte cuvinte, în această cale de atac întâmpinarea nu se comunică părţii potrivnice, prin derogare de la regula instituită în art. 206 NCPC pentru judecata în primă instanţă, în art. 471 alin. (6) pentru apel sau în art. 490 cu trimitere la art. 471 pentru recurs.
Dacă în cazul contestaţiei în anulare, unde există o prevedere identică, explicaţia ar putea fi aceea că se urmăreşte o judecată accelerată, conformă primului alineat al art. 508 NCPC, în cazul revizuirii o asemenea explicaţie nu are suport în textele care reglementează această cale de atac.
Credem că prin obligarea revizuentului să ia cunoştinţă din dosar de întâmpinare se sacrifică simetria comunicării actelor de procedură din oficiu, ca parte a egalităţii de tratament specifice unui proces echitabil.
în orice caz, suntem de părere că dispoziţia procedurală din art. 513 alin. (2) nu trebuie interpretată stricto sensu, adică în sensul de a-l obliga pe revizuent să ia cunoştinţă de întâmpinare prin citirea exemplarului depus la dosar, ci cel puţin de a-i permite acestuia să beneficieze de o copie a întâmpinării, nu din oficiu, ci la cerere.
3. Dezbaterile. Dezbaterile sunt limitate, conform alin. (3) al art. 513, la admisibilitatea revizuirii şi a faptelor pe care se întemeiază.
Această prevedere presupune că, dat fiind că este vorba despre o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege, cu ocazia dezbaterilor asupra revizuirii nu se reia întreaga judecată şi, prin urmare, părţile trebuie să îşi limiteze cuvântul la acele susţineri care demonstrează de ce, în opinia lor, revizuirea este sau nu admisibilă.
Dacă citim însă acest text în corelare cu alin. (4), vom vedea că, pentru anumite motive de revizuire, dezbaterile nu se pot limita la admisibilitatea revizuirii, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de contestaţia în anulare, unde noul cod a consacrat practica pronunţării, atunci când este cazul, a două hotărâri, în cazul revizuirii a omis să o facă.
Astfel, de exemplu, pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9, revizuentul va trebui ca mai întâi să arate şi să dovedească de ce a fost în imposibilitate să se prezinte la judecată şi să anunţe instanţa despre împrejurarea mai presus de voinţa sa care l-a împiedicat. Odată depăşit acest moment, în cazul în care instanţa sesizată cu revizuirea consideră că aceasta întruneşte cerinţele de admisibilitate, ea nu poate pur şi simplu să schimbe în tot sau în parte hotărârea atacată, cum îi cere alin. (4) al art. 513, fără o analiză care să privească soluţia pronunţată în cauză. Iar o astfel de analiză fără ascultarea punctului de vedere al revizuentului face inutilă şi pur formală admiterea cererii de revizuire, care se presupune ca a fost dispusă tocmai pentru ca revizuentul să participe efectiv la judecată.
La fel stau lucrurile şi în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7, când categoriile de persoane menţionate în text nu au fost deloc apărate sau au fost apărate cu viclenie, deci practic nu au beneficiat de garanţiile unui proces echitabil.
4. Hotărârea. Potrivit alin. (4) al art. 513, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre.
Pentru contestaţia în anulare, art. 508 alin. (3) NCPC a consacrat o practică deja uzitată a instanţelor de judecată care, şi sub imperiul vechiului cod, pronunţau, în caz de admitere a contestaţiei în anulare, o singură hotărâre sau două hotărâri, după cum, consecutiv anulării hotărârii atacate, rejudecarea era posibilă sau nu la acelaşi termen.
Din păcate, în cazul revizuirii nu s-a mai procedat la fel, deşi există raţiuni identice pentru care uneori instanţa nu se poate pronunţa la acelaşi termen atât asupra admisibilităţii revizuirii, cât şi cu privire la schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate.
Dacă pentru motivul contrarietăţii de hotărâri, în cazul în care se confirmă, nu mai sunt necesare alte dezbateri şi opţiunea este una singură, respectiv anularea celei din urmă, cel puţin în situaţia revizuirilor întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 7 şi 9, la care ne-am referit anterior, admiterea cererii de revizuire presupune reluarea judecăţii - în primă instanţă, în apel, în recurs, în contestaţie în anulare -, cu respectarea garanţiilor procesuale ale părţii care fie nu s-a putut prezenta la judecată, fie nu a fost apărată deloc sau apărată cu viclenie.
De asemenea, nu este exclus ca, deşi revizuirea să fie perfect admisibilă, odată reluată judecata în condiţiile mai sus arătate, să se ajungă la concluzia că hotărârea a cărei revizuire se cere este corectă şi nu trebuie schimbată nici în tot, nici în parte.
De aceea, credem că textul o fost defectuos conceput şi că jurisprudenţa va continua să se pronunţe, ca şi sub imperiul vechii reglementări, în sensul că, în funcţie de motivul de revizuire invocat, în caz de admitere a cererii de revizuire, instanţa va da fie o singura hotărâre, de exemplu, în ipoteza motivului unor hotărâri potrivnice, prin care va dispune şi anularea celei din urmă hotărâri(1,,/7e va da o primă hotărâre prin care, admiţând cererea de revizuire, va dispune şi desfiinţarea totală sau parţială a hotărârii atacate, iar apoi va trece la rejudecarea fondului, în limitele în care a fost învestită iniţial şi a temeiului pe care s-a formulat revizuirea.
Pentru ipoteza revizuirii ca urmare a descoperirii unui înscris nou, în practica judiciară s-a apreciat că, pentru a preîntâmpina situaţia în care după rejudecarea fondului să se ajungă la aceeaşi soluţie pronunţată de instanţă prin prima sa hotărâre de fond, ceea ce ar echivala în fapt cu respingerea cererii de revizuire, cererea de revizuire ar trebui admisă în principiu printr-o încheiere interlocutorie, după care să se treacă la administrarea probelor, pentru a se da o singură hotărâre finală de admitere sau de respingere a cererii de revizuire.
5. Căi de atac. Regula conform căreia hotărârea pronunţată în revizuire este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată este menţinută întocmai ca şi în vechea reglementare.
Dacă hotărârea s-a dat într-o revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, pentru contrarietate de hotărâri, ea este supusă recursului, cu deosebirea că, în actuala reglementare, va fi supusă recursului şi atunci când va fi dată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
în acest din urmă caz, neexistând o instanţă superioară în grad la care să se judece recursul, acesta a fost dat în competenţa Completului de 5 judecători.
Şi în actuala reglementare, rămânem consecvenţi interpretării conform căreia intenţia legiuitorului este aceea de a suprima calea de atac a apelului atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât şi recursului, şi nu aceea de a deschide calea recursului în situaţia în care hotărârea supusă revizuirii este pronunţată în recurs.
Aşadar, dacă o curte de apel soluţionează o cerere de revizuire a unei hotărâri date de tribunal în apel, hotărârea dată în revizuire va putea fi atacată cu recurs la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Tot astfel, dacă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri date de o curte de apel - în primă instanţă sau ca instanţă de apel -, hotărârea dată de instanţa supremă în revizuire va fi supusă recursului, iar acesta, conform art. 513 alin. (6), se va soluţiona de către Completul de 5 judecători.
în schimb, dacă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri pronunţate de o curte de apel în recurs sau împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs de ea însăşi, hotărârea dată în revizuire nu va fi supusă recursului. Aceasta, deoarece art. 513 alin. (6) trebuie coroborat cu art. 513 alin. (5), în sensul că pentru revizuirea întemeiată pe hotărâri potrivnice legiuitorul a înţeles să limiteze prin alin. (6) numărul căilor de atac la una singură - recursul -, şi nu să deschidă calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri care, în condiţiile alin. (5), ar fi definitivă.
calea de atac a apelului,,..
Apreciez ca se impune o rectificare a greșelii de redactare, care produce interpretări eronate a articolului în raport cu cpc..